Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele în casa pribegiei mele. (Psalmii 119:54)
Ascultă ediția audio aici.
În perioada în care am fost pastor la biserica centrală din Madrid, începuse să se formeze un grup foarte numeros de imigranți români. Se întâlneau după-amiaza. Și mă ocupam de ei ajutat de interpreți care îmi traduceau predicile. Într-o zi, unul dintre bătrâni mi-a spus că un frate sosit recent, numit Ilie Ancu, în vârstă de vreo 58 de ani, avusese un grav accident de muncă și fusese internat într-un spital din Madrid. Situația era foarte delicată, deoarece Ilie era internat de mai mult de o lună, nu avea permis de ședere sau de muncă, îi lipseau resursele financiare și, ca să fie și mai rău, nu vorbea spaniola. Am plecat la spital să îl vizitez cât de repede am putut, dar niciun interpret nu a putut veni cu mine. Cum era să mă înțeleg cu acest om? Pe de altă parte, cum să îi plătim facturile de la spital? Uimit și îngrijorat, m-am dus la spital implorând ajutorul providențial al Celui Atotputernic.
Când am ajuns, mi-am dat seama că toată lumea îl cunoștea pe „Românul cu Biblia”, cum îl numiseră oamenii de la etajul din spitalul enorm unde se afla. Mi-am dat seama că Secția de nefrologie și echipa de chirurgi căutaseră o doamnă doctor româncă să le fie interpret. Medicul șef de secție, infirmierele, cei mai umili membri ai echipei, toți îmi spuneau că Ilie Ancu este un om fermecător. Mereu zâmbitor, amabil, recunoscător, optimist, nedespărțit de Biblia pe care o citea ori de câte ori putea. După ce m-au pus la curent cu situația lui, am știut că starea lui este foarte delicată și că trebuie să rămână sub supraveghere medicală încă o lună sau două în plus.
Când m-am apropiat de căpătâiul patului lui, primul nostru contact a fost un schimb de semne de simpatie, de recunoștință față de Dumnezeu. Apoi i-am arătat un text din Biblia mea, pe care l-a căutat în Biblia lui. Astfel că, indicându-i aici câteva cuvinte, dincolo câteva fraze, am avut un dialog timp de mai bine de o oră, prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Românul cu Biblia a ieșit din spital lăsând în urmă o atmosferă de încredere în Biblie, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, și în Providența divină. Și, ghiciți: spitalul nu a dorit vreodată să încaseze factura aceea colosală!
Când suntem departe de casă și nici măcar nu putem vorbi cu ceilalți din cauză că nu cunoaștem limba lor, totuși este un Dumnezeu în ceruri. El nu ne abandonează. Dumnezeu îl protejează pe fiecare dintre copiii Lui.
