Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. (1 Petru 1:24-25)
Ascultă ediția audio aici.
Prima excursie pe care am făcut-o pe tărâmurile biblice a fost pentru mine o experiență de neuitat. Îmi amintesc de vizita noastră la Muzeul Cărții, din Ierusalim, unde erau expuse faimoasele Manuscrise de la Marea Moartă. Observându-le cu emoție profundă, mă întrebam cum fuseseră descoperite, cui îi aparținuseră, ce vârstă aveau, care a fost aportul lor la studiul Sfintelor Scripturi.
În 1947, când erudiți partizani ai unei critici înverșunate puneau la îndoială autenticitatea a numeroase cărți din Biblie, Mohammed edh-Dhib Hassan și Ahmed Mohammed – doi beduini care căutau o capră pierdută pe malul stâncos de vest al Mării Moarte – au dat peste o peșteră pe fundul căreia au găsit opt vase de ceramică. Unul dintre ele conținea suluri: unul mare și două mici. Emoționați, păstorii și-au dus descoperirea în tabără. În zilele care au urmat, au continuat să exploreze grota și au găsit alte fragmente de suluri pe care le-au vândut unui anticar din Betleem. Cele șapte suluri găsite în prima peșteră constituiau cartea completă a lui Isaia, încă un fragment al aceleiași cărți, Comentariul la Habacuc, Manualul comunității, Apocrifa Genezei, Războiul fiilor luminii cu fiii întunericului și Imnuri. După multe peripeții, când manuscrisele au ajuns în mâinile specialiștilor, au început săpături sistematice în zonă și s-a putut descoperi că aparținuseră esenienilor, o comunitate religioasă din Qumram, și că fuseseră scrise în secolul al II-lea î.Hr.
Descoperirea sulurilor de la Marea Moartă a atras atenția a numeroși erudiți și a consolidat cercetarea textelor sfinte. Datorită acestei descoperiri, versiunile ulterioare ale Bibliei au ținut cont de numeroase date de valoare lingvistică, care au contribuit masiv la știința interpretării Scripturilor. Avem, astăzi, certitudinea că textul biblic este autentic și corespunde cu ceea ce au cunoscut evreii Antichității. În providența Sa, Dumnezeu a conservat textul biblic pe parcursul a mai bine de o mie de ani.
Când autenticitatea Bibliei este pusă la îndoială și când este atacată fără milă, totuși este în ceruri un Dumnezeu. Da, Tatăl ceresc este Cel care a inspirat Scripturile și știe cum să le apere. Nu există motive să ne pierdem încrederea în Biblie! Și de fiecare dată când se vor manifesta atacuri împotriva autorității Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul va răspunde la momentul potrivit pentru a stabili acuratețea Cuvintelor Sale.
