Pierduți în Paris

    Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. (Psalmii 119:105)

    Ascultă ediția audio aici.

    Părinții mei, deși amândoi spanioli, s-au cunoscut și s-au căsătorit la Paris, unde au și locuit timp de cincisprezece ani. Cea mai mare parte a familiei mele a emigrat în Franța, unde, din cauza blocadei pe care țările europene au impus-o Spaniei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, nu am putut intra timp de patru ani. Frontierele s-au redeschis în 1954 și părinții mei au decis ca fratele meu mai mare și cu mine – aveam șaisprezece ani – să facem o călătorie în Franța pentru a ne vizita rudele. Perspectiva de a vedea Parisul mă umplea de încântare.

    Pastorul bisericii noastre ne-a spus că o comunitate adventistă foarte importantă se întâlnea în Paris, pe Boulevard de l’Hôpital nr. 133. Și am convenit că vom duce cadou un fanion din partea Societății de tineret adventiste din Zaragoza. Când a sosit primul nostru Sabat în capitala franceză, am hotărât să mergem la biserică și să oferim cadoul. Pentru că cei din familia noastră lucrau, nu au putut să ne însoțească. Era foarte scump pentru noi să luăm un taxi, iar verii noștri ne explicaseră cu lux de amănunte cum să ajungem cu metroul. Foarte mulțumiți, deși cam inconștienți cu privire la complexitatea aventurii pe care o întreprindeam în acest oraș imens, am plecat cu mai mult entuziasm decât prudență către biserica adventistă de pe Boulevard de l’Hôpital. Așa cum era de așteptat, ne-am pierdut în labirintul complex al rețelei de metrou. Nu vorbeam și nici nu înțelegeam limba franceză, așa că ne-am dat repede seama de dificultatea periplului nostru.

    Ne-am predat încă o dată Providenței și, la scurt timp după aceea, am văzut într-o stație o doamnă în vârstă cu o Biblie în mână, care se pregătea să prindă trenul următor. Ce era de făcut? Fiind Sabat, fără îndoială că era vorba de o soră adventistă care mergea la biserică. Am hotărât să o urmărim, să urcăm și să coborâm unde cobora și ea. Zis și făcut. Biblia acestei surori a fost, literalmente, „o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră”. Ce bucurie când am putut înmâna directorului de tineret fanionul! Cu câtă recunoștință am salutat-o pe doamna care, cu Biblia sub braț, ne-a condus până la biserica adventistă!

    Nu e neapărat necesar să vă rătăciți în această lume. Biblia este candela care vă va ghida de-a lungul drumului până la un port sigur. Aprindeți-o în fiecare zi!

    Carlos Puyol Buil
    Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Importanța autorității

    Să ne rugăm să fim mereu conștienți că suntem doar ispravnici, nu proprietari! PROVOCARE: Încearcă să-ți vezi familia ca pe un cadou, nu ca pe o posesiune!

    Nu putem fi neutri

    Să ne rugăm să îi putem atrage și aprecia pe tineri și pe copii așa cum a făcut-o Isus! PROVOCARE: Caută o modalitate prin care să implici un tânăr într-o activitate de binefacere!

    Adevăr relativ sau absolut?

    Să ne rugăm pentru puterea de a fi hotărâți și categorici, dar totodată blânzi și smeriți cu inima! PROVOCARE: Descoperă și ia măsuri în acel domeniu al vieții unde ți-ai permis să faci cum crezi tu, și nu cum vrea Dumnezeu!

    Metoda lui Dumnezeu

    Să ne rugăm ca să putem semăna cu Tatăl nostru și în aspectul educării celor mai mici, aplicând metoda Lui! PROVOCARE: Ajută pe cineva să deprindă un obicei bun urmând această metodă!

    Publicate astăzi

    Când ești în al nouălea cer

    Chiar dacă îți este greu să crezi că dincolo de suferința, sărăcia și nedreptatea din jur există o altă realitate cu totul diferită și în care nu mai stăpânește nici Diavolul, nici uneltele lui, recitește relatările lui Pavel, ale lui Ioan, în Apocalipsa, și lasă-te purtat cu imaginația spre ceva ce reprezintă idealul tău de frumusețe și de bine. Imaginează-ți că abia de la acel nivel începe cu adevărat cerul și lumea pregătită de Dumnezeu celor salvați.

    Ingredientul principal

    Isus este ingredientul de care avem nevoie pentru a ține laolaltă toate celelalte ingrediente. Noi ar trebui să ne concentrăm să obținem mai întâi ingredientul principal; apoi, toate celelalte lucruri vor intra la locul lor.

    Cine sunt eu?

    Într-o bună zi, ceva ce ai va dispărea sau nu va mai fi valabil în dreptul tău, în timp ce un anume lucru ce face parte din identitatea ta va rămâne lipit de tine până la final.

    Importanța autorității

    Să ne rugăm să fim mereu conștienți că suntem doar ispravnici, nu proprietari! PROVOCARE: Încearcă să-ți vezi familia ca pe un cadou, nu ca pe o posesiune!

    Az Úr megóvja gyermekeit

    „Segítségül hív engem, ezért meghallgatom őt, vele vagyok háborúságában: megmentem és megdicsőítem őt.” (Zsolt 91,15)„Isten...