Pierduți în Paris

    Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. (Psalmii 119:105)

    Ascultă ediția audio aici.

    Părinții mei, deși amândoi spanioli, s-au cunoscut și s-au căsătorit la Paris, unde au și locuit timp de cincisprezece ani. Cea mai mare parte a familiei mele a emigrat în Franța, unde, din cauza blocadei pe care țările europene au impus-o Spaniei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, nu am putut intra timp de patru ani. Frontierele s-au redeschis în 1954 și părinții mei au decis ca fratele meu mai mare și cu mine – aveam șaisprezece ani – să facem o călătorie în Franța pentru a ne vizita rudele. Perspectiva de a vedea Parisul mă umplea de încântare.

    Pastorul bisericii noastre ne-a spus că o comunitate adventistă foarte importantă se întâlnea în Paris, pe Boulevard de l’Hôpital nr. 133. Și am convenit că vom duce cadou un fanion din partea Societății de tineret adventiste din Zaragoza. Când a sosit primul nostru Sabat în capitala franceză, am hotărât să mergem la biserică și să oferim cadoul. Pentru că cei din familia noastră lucrau, nu au putut să ne însoțească. Era foarte scump pentru noi să luăm un taxi, iar verii noștri ne explicaseră cu lux de amănunte cum să ajungem cu metroul. Foarte mulțumiți, deși cam inconștienți cu privire la complexitatea aventurii pe care o întreprindeam în acest oraș imens, am plecat cu mai mult entuziasm decât prudență către biserica adventistă de pe Boulevard de l’Hôpital. Așa cum era de așteptat, ne-am pierdut în labirintul complex al rețelei de metrou. Nu vorbeam și nici nu înțelegeam limba franceză, așa că ne-am dat repede seama de dificultatea periplului nostru.

    Ne-am predat încă o dată Providenței și, la scurt timp după aceea, am văzut într-o stație o doamnă în vârstă cu o Biblie în mână, care se pregătea să prindă trenul următor. Ce era de făcut? Fiind Sabat, fără îndoială că era vorba de o soră adventistă care mergea la biserică. Am hotărât să o urmărim, să urcăm și să coborâm unde cobora și ea. Zis și făcut. Biblia acestei surori a fost, literalmente, „o candelă pentru picioarele noastre şi o lumină pe cărarea noastră”. Ce bucurie când am putut înmâna directorului de tineret fanionul! Cu câtă recunoștință am salutat-o pe doamna care, cu Biblia sub braț, ne-a condus până la biserica adventistă!

    Nu e neapărat necesar să vă rătăciți în această lume. Biblia este candela care vă va ghida de-a lungul drumului până la un port sigur. Aprindeți-o în fiecare zi!

    Pierduți în Paris - 2020. Nu e neapărat necesar să vă rătăciți în această lume. Biblia este candela care vă va ghida de-a lungul drumului până la un port sigur. Aprindeți-o în fiecare zi!
    Carlos Puyol Buil
    Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    „Calc pe urmele tale!”

    Doamne, fă-ne cele mai bune exemple pentru cei care calcă pe urmele noastre! PROVOCARE: Adoptă astăzi un obicei pe care ai vrea să îl aibă și copiii sau nepoții tăi!

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Binecuvântare sau blestem?

    Doamne ajuta-ma sa nu repet greseala lui Eli PROVOCARE: Croiește cărări drepte, oferind un model demn de cinste și dovedind responsabilitate!

    Te vând şi te cumpăr când vreau eu!

    Rugăciunea noastră ar trebui să fie aceea de a avea înțelepciunea să-i valorizăm corect pe ceilalți, așa cum a făcut Mântuitorul! PROVOCARE: Să înțelegem că, indiferent câte avantaje am căpăta, nu este corect să vindem sau să cumpărăm pe cineva!

    Publicate astăzi

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.

    „Calc pe urmele tale!”

    Doamne, fă-ne cele mai bune exemple pentru cei care calcă pe urmele noastre! PROVOCARE: Adoptă astăzi un obicei pe care ai vrea să îl aibă și copiii sau nepoții tăi!

    Az énről való megfeledkezés értéke

    „Krisztussal együtt megfeszíttettem. Élek pedig többé nem én, hanem él bennem a Krisztus; amely életet...