Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului […] şi nu le vor găsi. (Amos 8:11-12)
Ascultă ediția audio aici.
În marile deșerturi, apa și hrana sunt rare sau inexistente. Odată ce rezervele s-au epuizat, dacă nu dai de o oază unde să te revitalizezi, poți ajunge într-un punct fără întoarcere, adică să nu supraviețuiești. Amos, care era un om al câmpului, cunoștea bine acest pericol al deșerturilor care înconjoară Palestina. El folosește această imagine pentru a ilustra situația lui Israel.
Contextul în care profetul Amos rostește aceste cuvinte este cel al unei epoci în care poporul Israel, din cauza constantei neascultări, a pierdut posibilitatea de a se împăca cu Dumnezeu ascultând Cuvântul Său și urmându-L. Chiar dacă ar fi vrut să asculte din nou de Cuvântul Domnului, i-ar fi fost imposibil. Situația dramatică în care se împotmolise corespundea unui punct fără posibilitate de întoarcere. Este ceea ce profetul numește „foame și sete după Cuvântul Domnului”, o foame și o sete iremediabile, imposibil de satisfăcut, angoasante, fără viață spirituală. Bineînțeles, nu este vorba despre faptul că Dumnezeu Se îndepărtează de păcătoși, ci mai degrabă despre faptul că aceștia, adoptând o atitudine ostilă, o apucă pe cărările neascultării.
Scopul escatologic al cuvintelor lui Amos pare evident. Astăzi, poporul lui Dumnezeu care se pregătește pentru scenele finale ale istoriei omenirii ar trebui să simtă „foame și sete după Cuvântul Domnului”. Ellen White lansează următorul avertisment: „Vremea în care orice suflet va fi pus la încercare se apropie cu pași repezi. În acele zile dificile, cei care sunt slabi în credință nu vor rezista. Marile adevăruri ale revelației trebuie studiate cu atenție, întrucât cu toții vom avea nevoie de o cunoaștere inteligentă a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin studiul Bibliei și prin comuniune în fiecare zi cu Isus, vom avea perspective noi, clare și fără echivoc cu privire la responsabilitatea individuală pe care o avem, dar și forța de a rezista în ziua încercării și a ispitirii. Cel a cărui viață este unită cu Hristos prin legături secrete va fi păstrat, prin puterea lui Dumnezeu, datorită credinței care duce la mântuire” (Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 116).
Totuși există un Dumnezeu în ceruri… când ne este foame și sete de Cuvântul divin. Acum este timpul să ne așezăm și să studiem, sub inspirație, Scriptura. Timpul pe care îl acordăm astăzi unor activități lipsite de importanță ne va lipsi mâine pentru studiul Bibliei. Să ne amintim că va veni o zi când va fi prea târziu pentru cei mulți, care vor căuta să înțeleagă preceptele divine.
