Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. (Psalmii 119:9)
Ascultă ediția audio aici.
Israel Moyano Herrero era un tânăr adventist de douăzeci de ani, originar din Barcelona. Făcuse studii în Spania, la Colegiul Adventist din Sagunto. Într-o zi, s-a hotărât să plece în Statele Unite pentru a se înscrie la un curs, astfel încât să poată sluji ca pilot misionar. Eu însumi m-am ocupat de documentele care trebuiau completate ca el să aplice ca pilot misionar. Însă în timpul ultimului curs practic de zbor deasupra împrejurimilor Los Angelesului, micul avion în care se afla a căzut în mare, fapt ce a dus la moartea lui, a instructorului și a unui alt tânăr spaniol. Părinții lui, fratele său, Joel, și toți cei care îl cunoscuseră au fost împietriţi de durere. Părinții lui, de neconsolat, s-au dus în Arizona, unde locuise, pentru a-i recupera lucrurile. Acolo i-au găsit Biblia în limba engleză, pe care o lua cu el la biserică în Sabat.
Israel era un tânăr foarte legat de biserică, dar foarte puțin extrovertit din punct de vedere spiritual. Părinții lui aveau uneori impresia că era mai degrabă interesat să trăiască și să profite de tinerețe decât să se pregătească pentru revenirea lui Isus. Însă Israel citea din Biblie. Răsfoind-o, la o simplă privire, părinții au putut simți credința vibrantă a fiului lor dispărut, spiritualitatea, speranța, angajamentul lui față de Dumnezeu și experiența sa spirituală profundă cu Isus. Această Biblie a fost pentru ei un fel de testament spiritual al fiului lor.
Nu doar că multe dintre pagini era subliniate, dar pe margini se puteau citi numeroase comentarii personale, scrise cu mâna lui. O serie de reflecții spirituale, gânduri și aspirații care descopereau ce credea Israel despre Dumnezeu, despre slujirea creștină, despre experiența religioasă. Am recopiat în întregime unele dintre aceste fraze, dintre care majoritatea erau în engleză. Cele mai importante erau, totuși, scrise în spaniolă, limbă pe care părinții lui puteau să o înțeleagă, ca și cum, scriindu-le, avusese o presimțire a tragediei care avea să îl smulgă din sânul familiei sale: „Doamne, ce pot face pentru Tine astăzi?”; „Situația noastră înaintea lui Dumnezeu nu depinde atât de mult de câtă lumină am primit, ci mai degrabă de ce am făcut cu ceea ce am primit.”; „Doamne, dă-mi înțelepciunea necesară pentru a învăța să mă rog, curajul pentru a încerca să mă rog și perseverența pentru a continua să mă rog.”; „Dumnezeu nu dorește să înțelegem totul întotdeauna, ci să avem încredere în El.”
Să scriem, la fel ca Israel, în Biblia pe care o studiem, dialogul nostru cu Dumnezeu, credința, încrederea noastră, luptele noastre, iar Duhul Sfânt care a inspirat această Carte ne va transforma viața.
