La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. (Geneza 1:1)
Ascultă ediția audio aici.
„La început, Dumnezeu a făcut…” Acest prim verset are o anumită rezonanță ca preambul sau titlu al relatării despre săptămâna în care Dumnezeu a făcut posibilă viața pe planeta Terra. Desemnează un eveniment pozitiv, care înglobează tot ceea ce urmează: Dumnezeu a creat, a produs materia primă și universală din care au luat ființă cerurile și pământul. Această declarație neagă, înainte de orice, existența independentă a acestei materii care, în toate sistemele cosmogonice antice, era considerată ca fiind dintotdeauna și pentru totdeauna coexistentă cu zeitatea.
Cuvântul bereschith, „la început”, nu este urmat aici de un complement, cum se întâmplă de obicei, deoarece, la fel ca în Ioan 1:1, desemnează începutul absolut, începutul timpului, la fel ca și toate ființele finite care se desfășoară în el. Cât despre verbul bara, „a crea”, înseamnă, la origine, „a tăia”. Așa că nu implică neapărat, la fel ca verbul nostru modern „a crea”, absența unei materii preexistente. Întrucât, în mod uzual, acest verb desemnează o acțiune asupra unei materii preexistente, folosește o formă verbală ce are ca subiect o ființă omenească și drept complement însăși materia folosită ca obiect al muncii. Pe când forma folosită în acest text Îl are întotdeauna pe Dumnezeu ca subiect și cuvântul Său drept complement, cuvânt care descrie rezultatul acțiunii realizate. Pusă în legătură cu ideea principiului absolut, cum este cazul textului de mai sus, acțiunea verbală bara nu poate însemna altceva decât formarea inițială a materiei. În final, expresia „cerurile și pământul” desemnează întotdeauna în Vechiul Testament întregul univers. Așadar, primul text al Scripturilor afirmă categoric că Dumnezeu a creat universul.
Cu toate acestea, este foarte ușor astăzi să existe dubii cu privire la faptul că Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Această afirmație aproape că nu își mai găsește niciun fel de loc în societate. De fapt, cu cât sunt mai importante realizările ființei umane, cu atât mai puțin sunt apreciate lucrările divine. Pentru moment, actuala retorică provocatoare seamănă foarte mult cu cea a constructorilor turnului Babel, care credeau că nivelul de dezvoltare tehnologică la care ajunseseră le va permite să rivalizeze cu Tatăl ceresc.
Există, totuși, în ceruri, un Dumnezeu chiar dacă lumea Îi reneagă puterea creatoare. El este acolo, gata să intervină în viața oamenilor când aceștia se ridică împotriva autorității Sale, așa cum s-a întâmplat și atunci când turnul Babel a fost clădit.
Să recunoaștem autoritatea divină în viața noastră. Ne va ajuta să ne stabilim mai bine prioritățile.
