Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi. (Geneza 1:3-5)
Ascultă ediția audio aici.
Am fost întrebat adesea despre semnificația misterului luminii din prima zi a creațiunii. Viață fără lumină nu poate exista. Așadar, care să fie natura acestei lumini? Imposibil de afirmat că ar fi vorba de lumina solară, apărută abia în a patra zi.
Primele trei acțiuni creatoare ale lui Dumnezeu evocă principiul separării. Astfel, Dumnezeu a separat lumina de întuneric, apele de sus de apele de jos, pământul de mări. Și, cu toate că în toate cosmogoniile cunoscute lumea este o emanație a ființei sau gândirii divinității, în relatarea Genezei lumea este produsul voinței libere a lui Dumnezeu. Expresia „Dumnezeu a zis”, care apare de opt ori în narațiune, indică lucrul acesta. Cuvântul este manifestarea externă a voinței divine. Moise folosește această imagine pentru a defini creația, ca rezultat al voinței divine. Există, din acest punct de vedere, o diferență semnificativă între primul verset din Geneza și versetele care urmează. În primul, Dumnezeu a creat. Nu știm bine nici când, nici cum. În următoarele, actul creator din fiecare zi începe cu „Dumnezeu a zis”, pentru a sublinia că Domnul a creat prin cuvânt.
Geneza nu se referă la lumina soarelui atunci când spune: „Să fie lumină!” Această lumină, a cărei apariție urmează după perioada de întuneric ce acoperea pământul, ne este prezentată ca provenind de la Dumnezeu Însuși, sursa luminii: „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1:5). La fel va fi și pe Noul Pământ. Locuitorii lui „nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina” (Apocalipsa 22:5).
Separarea luminii de întuneric a creat, în prima zi, ocazia de a divide timpul în seară și dimineață, în zi și noapte, deși mișcarea de rotație nu fusese încă imprimată pământului. Intenția autorului este de a sublinia că durata fiecărei zile a creațiunii a fost de douăzeci și patru de ore, nu de perioade de mii sau de milioane de ani.
Prin harul lui Dumnezeu, vedem în fiecare dimineață lumina zilei. După cum spune psalmistul: „Prin lumina Ta, vedem lumina” (Psalmii 36:9).
