Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua. (Geneza 1:6-8)
Ascultă ediția audio aici.
Întinderea de care vorbește Moise aici desemnează învelișul atmosferic al planetei noastre. Dacă apele de jos sunt cele din care s-au format mările, apele de sus nu pot fi altceva decât cele pe care le conțin norii. Norii nu se află deasupra atmosferei, ci plutesc, în general, deasupra părții din atmosferă în care se găsește aerul pe care îl respirăm.
Putem să ne imaginăm ce s-a întâmplat în ziua aceea în felul următor. Pământul era acoperit de o atmosferă grea, densă, poluată puternic. În momentul în care substanțele gazoase s-au separat de cele care au trecut în stare lichidă sau solidă, s-a format această întindere, această pătură transparentă și ușoară pe care o numim atmosferă. Totodată, deasupra stratului celui mai apropiat de sol s-au ridicat vapori, mai ușori decât aerul, care au ajuns în zone cu temperaturi mai scăzute și s-au condensat, formând astfel pătura de nori care acoperă globul pământesc. Acestea sunt apele de sus.
Oxigenul pe care îl respirăm se află jos, norii și vaporii de apă – la mijloc și stratul de ozon al atmosferei – deasupra, pentru a ne proteja de radiațiile solare. Dumnezeu stabilește totul, astfel încât pe Terra să fie posibil un climat echilibrat și temperat. Astăzi, când activitatea iresponsabilă a omenirii reduce sau distruge stratul de ozon, schimbările climatice care se petrec în consecință atrag după ele catastrofe naturale enorme, deșertificarea a importante zone ale planetei, topirea unei părți a ghețurilor polare, însoțită de creșterea pe măsură a nivelului apelor marine și inundarea a numeroase zone de coastă. Dumnezeu a făcut bune lucrurile în cea de a doua zi, însă omul este pe cale de a le distruge, deteriorând echilibrul original.
Totuși, există un Dumnezeu în ceruri, deși se pare că ființele omenești lucrează pentru distrugerea minunatei Sale creații și poluarea afectează cerul și marea. Prin mila Sa, putem încă să trăim și să ne bucurăm de momentele de fericire pe care ni le oferă zilnic, în ciuda atâtor distrugeri cauzate de supraexploatarea planetei.
Să Îi cerem lui Dumnezeu astăzi să ne ajute să medităm la dragostea pe care o manifestă prin intermediul creației Sale.
