Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. (Geneza 1:11)
Ascultă ediția audio aici.
Să rezumăm activitatea creatoare a lui Dumnezeu de până acum: în prima zi, a luat naștere lumina dătătoare de viață prin separarea luminii de întuneric; în a doua zi, a format atmosfera respirabilă, separând apele de sus de cele de jos; în a treia zi a fost creat solul locuibil prin separarea pământului de apă. Relatarea presupune că pământul exista deja și că a ieșit din ape odată ce Dumnezeu a adunat apele (Psalmii 104:6-8). Formarea continentelor ocupă prima parte din cea de-a treia zi; crearea plantelor, care acoperă pământul ca o mantie, ocupă a doua parte a zilei. Ne aflăm în punctul culminant al primei părți a săptămânii creațiunii. Toate celelalte creații anterioare slujesc acestui scop, din moment ce forța organică a vegetației este superioară materiei brute.
Apariția acestui prim organism viu organizat este atribuită puterii divine: „Dumnezeu a zis.” La fel se întâmplă și cu pământul, de care Dumnezeu se folosește pentru a produce plantele: „Pământul să producă.” Dumnezeu arată prin aceasta că a dotat natura cu o putere care Îi aparține Lui Însuși, fapt ce se aseamănă într-o mică măsură cu libertatea pe care o oferă, mai târziu, omului. Pământul cultivabil, condiție necesară existenței plantelor, era bun, din moment ce plantele absorbeau substanțele anorganice, pentru a le transforma în substanțe organice. Câte minuni lucrate cu minuțiozitate se găsesc în organizarea vieții pe pământ!
Biblia face referire, de asemenea, și la darul binecuvântat al fecundității. Propoziția: „Pământul să producă” arată că Dumnezeu le-a dăruit ființelor vii darul reproducerii pentru ca ele să continue și să completeze opera Sa creatoare. Contrar credințelor antice, fecunditatea nu este o forță divină căreia trebuie să i se închine oamenii. În relatarea creațiunii, este o binecuvântare printre atâtea altele, oferită de Providență.
Așa cum pământul produce, ființele omenești sunt chemate și ele să fie productive în diferitele domenii ale vieții lor.
Să trăim astăzi pentru a contribui la formarea și ridicarea celorlalți și pentru a face din această lume un loc mai bun în care să ne petrecem viața.
