Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi așa a fost. (Geneza 1:14-15)
Ascultă ediția audio aici.
De câte ori ați admirat măreția unui răsărit de soare sau o splendidă lună? Cât despre mine, aceste ocazii îmi aduc întotdeauna în minte momentul când Dumnezeu a dat formă lumii.
Ziua a patra deschide cea de-a doua parte a săptămânii creațiunii. Există o corespondență curioasă, și nu doar literară, între cele două jumătăți ale celor șase zile ale creațiunii: în ziua întâi, Dumnezeu a creat lumina; în ziua a patra, a creat corpurile cerești care luminează Pământul. În ziua a doua, Dumnezeu a creat apa și aerul; în ziua a cincea, peștii și păsările. În ziua a treia a apărut solul, ca zonă uscată; în ziua a șasea, animalele terestre și, printre ele, omul, coroana nu doar a acestei a doua părți a operei de creație, ci a întregii creații. Ce părere aveți? Da, creațiunea este o mare operă, rezultat al unui proiect, și nu rezultatul oarbei întâmplări.
Suntem la momentul în care apar soarele, luna și stelele. În acest caz, i se poate atribui poruncii divine un sens mai puțin puternic: „Să fie niște luminători în întinderea cerului.” Astrele existau în umbră încă de la începutul creării cerurilor și pământului. Doar că au devenit vizibile abia începând cu a patra zi, când Dumnezeu a poruncit ca ele să determine ciclurile astronomice ale sistemului nostru solar și să lumineze Terra odată ce masa apoasă care învăluia planeta s-a disipat. Poate că există aici o intenție a Creatorului de a ne învăța că, la fel ca planeta noastră, cerurile s-au dezvoltat gradual, dar odată cu asta și armonizându-se cu dezvoltarea Terrei…
În orice caz, relatarea nu dorește să speculeze cu privire la relația astrelor (care ne luminează) cu restul universului. Intenția este de a centra întregul proces de creație asupra Terrei, care va fi locuința omului. Și dacă este folosită expresia „mari luminători”, se întâmplă pentru a arăta că astrele, care erau adorate ca zeități de popoarele vecine Israelului, nu sunt decât simple opere ale lui Dumnezeu, create pentru om.
Să ne amintim că, dacă a avut capacitatea de a crea soarele, luna și stelele, Dumnezeu deține și puterea de a rezolva orice problemă cu care ne vom confrunta pe parcursul zilei. Să ne încredem în El!
