Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:26)
Ascultă ediția audio aici.
V-ați întrebat vreodată de ce a creat Dumnezeu omul? La ce S-a gândit când a făcut creaturi după chipul și asemănarea Sa? Conform Bibliei, omul a fost făcut pentru gloria lui Dumnezeu, dar cu siguranță nu pentru că Dumnezeu l-ar fi destinat să formeze un cor cosmic care să Îi aducă laude veșnice! De fapt, ființa umană contribuie la gloria lui Dumnezeu pentru că a fost concepută ca să se bucure de o comuniune plină de dragoste cu Tatăl ceresc.
După primele cinci zile ale creațiunii, a venit rândul animalelor terestre și al ființei umane. Relatarea sfântă spune că fiecare animal a fost creat „după specia sa”. Ce trebuie să învățăm din această expresie este principiul diversității și al multitudinii de ființe vii create de Dumnezeu, excepție făcând omul. Acest principiu reiterat de mai multe ori în relatarea creațiunii este, în mod explicit, contrar postulatului transformării succesive, care pleacă de la cele mai simple la cele mai complexe organisme, postulat care stă la baza teoriei evoluționiste și care face ca evoluția și creația să fie complet incompatibile. Dumnezeu a creat viața deja diversificată, fără a fi supusă macroevoluției prin transformarea unei specii în alta. Dimpotrivă, microevoluția (sau mutațiile minore, schimbările și adaptările în interiorul aceleiași specii) este cea care a fost posibilă ulterior și se petrece și astăzi.
„După ce pământul, cu bogăția vieții animale și vegetale, a fost adus la existență, omul, coroana lucrării Creatorului, pentru care a fost făcut pământul în toată frumusețea lui, a fost adus și el în prim planul acțiunii divine. Lui i-a fost dată stăpânirea peste tot ceea ce ochii săi puteau cuprinde cu privirea. […] Aici este prezentată în mod clar originea neamului omenesc, iar raportul divin este așa de clar prezentat, încât nu lasă nicio posibilitate de a se trage concluzii greșite. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. Nu este nicio taină în aceasta. Nu există niciun temei pentru a presupune că omul a evoluat printr-un proces lent de dezvoltare, de la formele inferioare de viață animală sau vegetală. O astfel de învățătură anulează marea lucrare a Creatorului” (Patriarhi și profeți, pp. 28–29).
Adam a fost creat pentru a avea relații personale cu Dumnezeu, pentru a trăi în comuniune și prietenie cu El, pentru a-și forma caracterul după cel al Domnului, sursă de inspirație și înțelepciune, urmându-L zi după zi.
Această șansă ne este oferită și nouă chiar acum. Să profităm de ea!
