Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. (Geneza 1:31)
Ascultă ediția audio aici.
Relatarea creațiunii afirmă cu insistență că lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu a fost desăvârșită. Adjectivul „bun”, care are mai multe semnificații în Vechiul Testament, de la moral, corect, până la frumos, plăcut, util, subliniază, mai ales în această relatare, că tot ceea ce există este bun pentru că este realizat de Dumnezeu și pentru că își îndeplinește menirea. Ceea ce înseamnă că efectul produs de actul creator coincide cu gândul și voia Creatorului. Această idee este diametral opusă față de miturile păgâne care vorbesc despre o lume creată de niște zei capricioși, sau față de teoria unui univers rătăcitor, care există fără niciun scop sau care este răuvoitor și reprezintă o permanentă amenințare pentru planeta Pământ.
Din mâinile lui Dumnezeu nu a ieșit nimic imperfect. Tot ceea ce face El este foarte bun. Orice lucru, substanță sau formă este apărută prin voința creatoare, liberă, providențială și atotputernică a lui Dumnezeu. Lumea creată nu este cea mai bună dintre lumile posibile și nici singura de același fel. Însuși faptul că există posibilitatea degradării stă ca dovadă a perfecțiunii ei. Dar fără ea înseamnă fără libertate morală!
„Când a ieșit din mâna Creatorului său, pământul era deosebit de frumos. Suprafața sa era variat dispusă, cu munți, dealuri și câmpii, intersectate din loc în loc de râuri mari și lacuri încântătoare. […] Aerul era curat și sănătos, nepoluat de miasme otrăvitoare. […] Oștile cerești priveau scena cu încântare și se bucurau la vederea minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu. […] Creațiunea era acum completă. […] Edenul înflorise pe pământ. Adam și Eva aveau cale liberă la pomul vieții. Nicio pată a păcatului și nicio umbră a morții nu întina minunata creațiune. «Stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și… toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie» (Iov 38:7). Iehova cel mare a pus temeliile pământului; El a îmbrăcat tot pământul în veșmântul frumuseții și l-a umplut cu tot felul de lucruri folositoare omului; El a creat toate minunățiile pământului și ale mării” (Patriarhi și profeți, pp. 28, 31).
Începând de la creațiune, existența și bunăstarea tuturor vietăților, de la insecta minusculă până la om, depind zilnic de Providența divină.
Să nu uităm că, atunci când experiența noastră spirituală pare lipsită de binecuvântări și când îndurarea lui Dumnezeu pare imposibil de obținut, El este lângă noi, având mereu puterea să ne salveze și să ne descopere minunile Sale.
