Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:27-28)
Ascultă ediția audio aici.
Iată cea mai originală, sintetică și profundă declarație care se poate face în materie de antropologie biblică. Implică toate tainele naturii umane: individualitatea, libertatea (sau liberul-arbitru), responsabilitatea morală, capacitatea intelectuală, voința, intuițiile și aspirațiile înnăscute.
Creatorul a dat ființelor omenești autoritate, una dintre conotațiile implicate de faptul că au fost create după chipul și asemănarea Lui. Dumnezeu este Cel care deține autoritatea și a dorit să o împartă cu oamenii, pentru ca ei să mențină lumea într-un echilibru sănătos. Adam a fost încoronat rege în Eden (The S.D.A. Bible Commentary, vol. 1, p. 1082). Lumea era la picioarele omului, pentru ca el să poată beneficia de resursele acesteia. Moștenise o avere enormă. Ar fi trebuit ca, de atunci înainte, să depindă de Dumnezeu pentru a putea orienta planeta în direcția dorită. Adam fusese dotat cu capacitățile necesare pentru a-și exercita autoritatea: „Creați pentru a fi „chipul și slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 11:7), Adam și Eva primiseră înzestrări cu totul vrednice de destinul lor măreț. Superbi și cu un corp bine proporționat, cu trăsături regulate și frumoase, cu fețe care străluceau de sănătate și de lumina bucuriei și a nădejdii, ei arătau în alcătuirea lor exterioară asemănarea cu Creatorul lor. Iar această asemănare nu se manifesta numai în natura fizică. Fiecare facultate a minții și a sufletului reflecta slava Creatorului. Înzestrați cu înalte daruri mintale și spirituale, Adam și Eva au fost făcuți doar cu puțin „mai prejos de îngeri” (Evrei 2:7), ca să discearnă nu numai minunățiile universului vizibil, dar să înțeleagă și responsabilitățile și obligațiile morale” (Educație, p. 15).
Dar primii noștri părinți nu au ascultat de Tatăl ceresc. Nu I-au respectat autoritatea și au dorit să beneficieze de ceva ce nu era al lor, de fructul pomului oprit. Au arătat prin aceasta că și-au pierdut încrederea în Dumnezeu și au recunoscut domnia lui Satana asupra lumii, devenindu-i supuși. Această decizie greșită a adus după ea suferință și degradare. Începând de atunci, omul se dedică distrugerii: întâi a naturii (deteriorarea mediului înconjurător, poluare), apoi a aproapelui (conflicte și războaie) și în cele din urmă, a lui însuși (vicii, dezmăț, imoralitate).
Astăzi este o ocazie minunată să ne întoarcem la Dumnezeu și să Îl recunoaștem ca Domnul și Mântuitorul lumii.
