Vrăjmășie voi pune între tine şi femeie, între sămânța ta şi sămânța ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul. (Geneza 3:15)
Ascultă ediția audio aici.
Versetul din această dimineață este cel care anunță pentru prima dată vestea bună a mântuirii. În această relatare a originilor, totul capătă un caracter inaugural, prototipic și, într-un sens, profetic. Sunt exprimate aici două idei fundamentale: de-a lungul istoriei umanității, omul și ispititorul sunt într-un conflict permanent în care umanitatea suferă o mie și una de „mușcături” de tot felul, dureroase și crude, ale „șarpelui vechi” (Apocalipsa 12:9). Această realitate esențială a unei lumi decăzute a transformat viața omului într-o lungă și dureroasă tragedie. Cu toate acestea, conflictul care durează de secole are un deznodământ. Și-a găsit, într-o zi, rezolvarea prin rana mortală pe care un urmaș al Evei a dat-o șarpelui, zdrobindu-i capul. Este evident sensul mesianic al textului, recunoscut atât de evrei, cât și de catolici și de protestanți. După neascultarea primilor părinți, reprezintă prima făgăduință a mântuirii, o perspectivă asupra viitorului, care naște credință și speranța mântuirii în sufletul tulburat al omului.
Pe de o parte, da, o omenire invadată de frică, hărțuită și în conflict, dar, pe de altă parte, și speranța în venirea unui eliberator. Trebuie remarcat faptul că acest conflict anunțat în Eden („vrăjmășie voi pune…”) generează în inima omului o sfântă aversiune față de păcat, pentru că orice reacție a omului împotriva răului vine de la Dumnezeu. Fără aceasta, omul ar fi sclavul ispititorului, o marionetă, o victimă sigură, fără nicio posibilitate de scăpare. Speranța devine copilul căderii. Se poate afirma că promisiunea din Geneza 3:15 a fost condiția oricărui progres existent după cădere. Iată cum siguranța iertării face să renască speranța în viitor. Omul decăzut se poate ridica și poate începe drumul său de întoarcere către Creator.
Apostolul Pavel declară: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege” (Galateni 4:4). Termenii folosiți aici fac loc înțelegerii că este vorba de împlinirea promisiunii din Geneza 3:15. Moartea lui Hristos pe cruce corespunde momentului în care al doilea Adam îi dă șarpelui lovitura capitală. Și astfel, crucea garantează victoria veșnică a binelui asupra răului și condamnă păcatul la moarte veșnică, la inexistență.
Să ținem minte că, deși Satana poate să ne facă viața grea cât timp trăim pe acest pământ, Isus Hristos l-a biruit. Este garantat. Să avem încredere în Dumnezeu!
