Când au început oamenii să se înmulțească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi, din toate, şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. (Geneza 6:1-2)
Ascultă ediția audio aici.
Odată cu intrarea păcatului în lume, omenirea s-a împărțit în două grupuri: cei drepți și cei răi. Chiar dacă este adevărat că păcatul s-a transmis din generație în generație și că ne afectează pe toți, există o diferență notabilă între cei care se predau, conștient sau nu, puterii răului și cei care reacționează împotriva lui, sprijinindu-se pe Dumnezeu. Această polarizare a omenirii primitive este definită în text prin apelativele „fiii lui Dumnezeu” și „fiii oamenilor”.
Cine erau, așadar, acești fii ai lui Dumnezeu și acești fii ai oamenilor? Ellen White spune că fiii lui Dumnezeu erau descendenții lui Set, în a cărui generație „au început oamenii să cheme Numele Domnului” (Geneza 4:26), și că fiii oamenilor erau descendenții lui Cain, descendenţi care „s-au distins în domeniul progresului material și pământesc. Dar ei nu țineau seama de Dumnezeu și erau în opoziție cu planurile Sale pentru om” (Patriarhi și profeți, p. 66).
Atâta timp cât cele două clase au rămas separate, fiii lui Dumnezeu au păstrat închinarea la El în toată curăția și au respectat principiile sfinte ale căsătoriei, pe care Adam le primise chiar din gura Creatorului: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24). Aceste cuvinte au subliniat încă de la început originile comuniunii totale și perfecte care îi unește pe cei doi soți. Cu timpul însă, cele două clase s-au amestecat; fiii lui Dumnezeu s-au căsătorit cu fiicele oamenilor, pentru că erau frumoase. Căsătoriile mixte, care nu primiseră binecuvântarea divină, au dus la cele mai rele rezultate. Fiii lui Dumnezeu au urmat căile lui Cain și s-au opus Spiritului lui Dumnezeu, care se lupta cu ei, fapt ce a dus la situația iremediabilă a lumii antediluviene, pe care Dumnezeu a trebuit să o distrugă.
Noi de care parte ne aflăm? Cu ce grup ne identificăm? Mai devreme sau mai târziu trebuie să luăm o decizie cu privire la acest subiect. Într-o atare situație e imposibil să fii imparțial.
Vă încurajez să rămâneți în grupul celor care sunt credincioși față de Dumnezeu, amintindu-vă făgăduința binecuvântată: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2:10).
