Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. (Geneza 6:8)
Ascultă ediția audio aici.
Deși este adesea subiect de controversă, personajul Noe are o mare valoare spirituală pentru noi, iar lucrul acesta are sens și este plauzibil numai dacă îl plasăm în parametrii unei istorii reale și nu îl tratăm ca pe un actor al unei scene de ficțiune. De la Noe avem multe de învățat.
Noe este „fiul speranței”. Tatăl său, Lameh, i-a pus acest nume care înseamnă „consolare”, „odihnă”, spunând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala și truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul” (Geneza 5:29). Lameh a văzut în fiul său, în mod profetic, un reformator în acea lume de o imoralitate repugnantă, poate chiar eliberatorul promis Evei. Dar Noe este și „obiect al harului divin”. Era considerat „un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui” (Geneza 6:9). Să fi fost chiar așa? Nu. Noe a fost declarat drept pentru că „a căpătat milă”, expresie semnificativă ce apare aici într-un context în care justiția divină este aplicată cu iminență unei generații de păcătoși. Noe este un exemplu al tuturor acelora care, cum spune Noul Testament, găsesc mântuire în Hristos, prin harul lui Dumnezeu.
Biblia relatează și că „Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6.9). A umbla cu Dumnezeu înseamnă să experimentezi comuniunea cu El, să întreții o relație constantă, să întărești legăturile unui adevărat mentorat. Ellen White afirmă despre Noe că „legătura cu Dumnezeu l-a făcut puternic în tăria puterii infinite” (Patriarhi și profeți, p. 81). Iată motivul pentru care a devenit un om al credinței (Evrei 11:7) și a crezut fără a avea la dispoziție vreun element tangibil: a construit o arcă pe pământ uscat, a anunțat un potop înainte ca omenirea să fi cunoscut ploaia, ca un „propovăduitor al neprihănirii” (2 Petru 2:5). Timp de douăzeci de ani a predicat potopul: „Fiecare lovitură dată pentru construcția corăbiei era o mărturie pentru popor” (Patriarhi și profeți, p. 79). În ciuda sincerității mesajului său, predicarea nu a dat roade. Cu toate acestea, nu a încetat să mărturisească până când porțile corăbiei nu au fost închise. La adăpost, în interior, doar el și familia lui au fost salvați.
Noe este ilustrația vie a procesului salvator prin care Dumnezeu îi mântuiește pe muritori. El este un tip al lui Hristos pentru că, la fel ca Noe, Hristos a predicat pocăința și a construit o arcă, biserica, în care lumea poate fi mântuită. La fel ca Noe, și noi trebuie să anunțăm generației noastre că judecata lui Dumnezeu și răscumpărarea finală sunt la ușă.
Astăzi este momentul să proclamăm lumii că există în ceruri un Dumnezeu, dispus să ierte și să scape ființele omenești de la autodistrugere.
