Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:13-15)
Ascultă ediția audio aici.
În acest pasaj important despre procesul ispitirii, Iacov nu îl implică pe ispititor, adică pe Diavol. Ispita pare a se produce în interiorul spiritului omului, ca rezultat al poftelor naturii noastre decăzute, pofte care seduc conștiința și voința individului pentru a fi satisfăcute și, odată consumate, generează păcat. „Carnea păcătoasă” ne induce o înclinație reală pentru a păcătui, sămânța răului este implantată în viețile noastre prin ereditate sau prin educație, mediul nostru contaminat reprezintă o incitare la păcat, căderea din Eden ne-a slăbit în mod considerabil liberul-arbitru, iar Satana, cu toată înțelepciunea lui, este capabil să prevadă sau să ne cunoască slăbiciunile. Dar nu are puterea de a ne inspira gândurile. Ce rol are Diavolul în procesul de ispitire? Experiența lui Isus din perioada celor patruzeci de zile petrecute în pustie este o bună ilustrare a procesului de ispitire.
Mântuitorul nostru Și-a asumat natura umană cu tot ce înseamnă ea. A fost ispitit în toate lucrurile la fel ca noi, dar fără să dea curs păcatului. Isus nu a mers în pustie pentru a căuta să fie ispitit. Mai degrabă Duhul Sfânt a fost cel care L-a trimis acolo. În același fel, nici noi nu trebuie să invităm sau că provocăm ispita frecventând locuri, ascultând sau privind scene care să ne incite la păcat. Isus a demonstrat că Satana nu are control absolut asupra omului, că nu suntem în mod fatal condamnați la cădere, că putem prevedea ispita și că îi putem rezista. Satana I-a oferit lui Hristos ispite care să apeleze la simțurile Lui, la dragostea față de lume cu tot ce este mai atrăgător în ea, la vanitate și orgoliu, ispite la care și noi suntem supuși în mod frecvent.
Deși nu ne poate determina capacitatea de decizie să se supună voii sale, ne cunoaște slăbiciunile și atacă punctele vulnerabile ale caracterului nostru. De fiecare dată când vom fi descurajați, perplecși în fața circumstanțelor sau loviți de nevoi materiale, Satana va fi gata să profite de neputința noastră pentru a ne atrage și a ne păcăli. El creează situațiile care ne duc în păcat, de unde reiese că este implicat în procesul de ispitire. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de protecție, la fel ca Hristos, cerând ajutorul Duhului Sfânt.
Pentru a învinge ispita, există în ceruri un Dumnezeu!
