Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. (Apocalipsa 12:7-8)
Ascultă ediția audio aici.
În acest fel explică Apocalipsa începutul marelui conflict din ceruri dintre Hristos și Satana. La început, Satana nu a avut fața unei ființe demonice, ci pe aceea a unei ființe cerești de la curtea Domnului, care putea sta de vorbă în mod familiar cu El. Odată devenit Satana, dușmanul, putea Lucifer să se întoarcă și să se pocăiască? Ellen White declară: „Dumnezeu, în mila Sa cea mare, l-a suportat îndelung pe Lucifer. Nu l-a îndepărtat imediat din starea lui înălțată atunci când, pentru prima oară, și-a permis un spirit de nemulțumire, nici chiar atunci când a început să dea pe față pretențiile lui false înaintea îngerilor credincioși. El a fost menținut în ceruri multă vreme. Mereu și mereu i s-a oferit iertarea, condiționată de pocăință și supunere. […] Dacă atunci ar fi făcut lucrul acesta, s-ar fi salvat pe sine și pe mulți alți îngeri. Până atunci nu părăsise cu totul supunerea față de Dumnezeu. […] Dar mândria l-a împiedicat să se supună” (Tragedia veacurilor, p. 425).
Înaintea ființelor cerești, Satana, marele uzurpator, a continuat să Îl acuze pe Dumnezeu de nedreptate. În cele din urmă, conflictul a ajuns într-un punct fără întoarcere. Îngerul răzvrătit și-a epuizat ocaziile de a se căi și a fost aruncat din cer. Urma ca planul de mântuire să se petreacă în alt cadru: pe planeta Pământ. Aici, conflictul dintre Hristos și Satana a continuat, având ca miză creatura omenească. Isus a venit în lumea noastră pentru a salva omul și pentru a-l răscumpăra, eliberându-l de sub dominația lui Satana. Însă mai există încă un motiv în cadrul acestui scenariu: demonstrarea caracterului lui Dumnezeu față de întreg universul, pentru ca îndoiala semănată de Lucifer să nu mai planeze asupra Lui.
„În lupta dintre Hristos și Satana, în timpul lucrării pământești a Mântuitorului, caracterul marelui amăgitor a fost demascat. Nimic altceva nu l-ar fi putut dezrădăcina atât de mult pe Satana, din simpatia îngerilor cerești și a întregului univers rămas credincios, cum a făcut-o lupta lui cruntă împotriva Mântuitorului lumii. […] Când marea jertfă a fost adusă, […] vina lui Satana a rămas fără scuză. El își dezvăluise adevăratul caracter de mincinos și ucigaș” (Tragedia veacurilor, pp. 429, 430).
Crucea l-a ucis temporar pe Fiul omului, dar l-a zdrobit definitiv pe Satana. Prin ea, „stăpânitorul lumii acesteia a fost aruncat afară” și și-a sigilat sentința eternă. Să acceptăm astăzi acest adevăr în viața noastră.
