Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. (Geneza 22:7-8)
Ascultă ediția audio aici.
Porunca Domnului în ce privește jertfa era precisă, dar foarte stranie: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo” (Geneza 22:2). Niciodată nu a cerut Dumnezeu jertfe omenești. Și aici, mielul pentru jertfă este Isaac! Cum să îi spună Avraam fiului său că victima era chiar el? Pașii tărăgănați ai patriarhului ezitau, mâinile îi tremurau și sufletul îi era tulburat în timp ce mergeau. Înainta rugându-se, zdruncinat, fără îndoială, de hohote de plâns și strigăte interioare.
Nicio clipă în mijlocul acestei tulburări încrederea sa în Dumnezeu nu l-a părăsit. O credință puternică îl îndemna să creadă că, după moarte, Dumnezeu putea să îl învie pe Isaac și să i-l redea. Viziunea profetică a sacrificiului lui Isus pe o cruce îl încuraja și ea. El, un biet muritor, urma să fie modelul darului prețios, infinit, după care Fiul lui Dumnezeu urma să răscumpere omenirea.
Când au ajuns aproape de locul unde urma să fie adusă jertfa și când Isaac l-a întrebat pe tatăl său unde era mielul de sacrificat, răspunsul lui Avraam a fost mesianic, în sensul în care revela planul lui Dumnezeu pentru salvarea omului: „Fiule, Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Și așa a fost. Când tânărul s-a întins supus pe altar și Avraam a ridicat cuțitul cu mâna tremurândă, o voce l-a oprit și cerul a confirmat cuvintele patriarhului printr-un berbec încurcat într-un tufiș. E motivul pentru care Avraam a numit locul acela „Dumnezeu va purta de grijă”, nume pe care îl are și astăzi.
Cuvintele de pe muntele Moria vor fi mai târziu confirmate de Isus: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8:56). La fel și când Ioan Botezătorul l-a prezentat pe Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu…” (Ioan 1:29). În cele din urmă, pe Golgota, în apropiere de Moria, Mântuitorul a murit pe cruce, în timp ce la templu, mielul i-a scăpat din mâini preotului pe când acesta se pregătea să aducă jertfa, nemaifiind sacrificat, grație Mielului pregătit de Dumnezeu pentru a muri în locul omului.
Să nu uităm niciodată că Dumnezeu a pregătit tot ce a fost necesar pentru ca noi să fim mântuiți. Nu este imposibil. Ce a fost mai greu, a făcut El. Să Îl acceptăm astăzi pe Mielul lui Dumnezeu.
