Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28:12,17)
Ascultă ediția audio aici.
Îmi imaginez ce impresie trebuie să fi făcut acest vis asupra unui Iacov fugit de acasă, urmărit de mânia fratelui său, Esau, pe care îl înşelase.
Când ne găsim într-o stare de nesiguranță, fugind de propriile greșeli, de duritatea circumstanțelor potrivnice sau de mânia celor care ne vor răul, când parcă trecem printr-un tunel întunecos și fără ieșire, când nu știm ce ne așteaptă la capătul călătoriei pline de zbucium, când nu știm măcar care e voia lui Dumnezeu, un astfel de vis este o revelație a Providenței, aducătoare de atâta alinare! La fel a fost și pentru Iacov. Se simțea atât de nefericit, atât de abandonat, atât de profund împovărat de a-și fi înșelat bătrânul tată, și tocmai el a văzut o scară care unea cerul, în care locuiește Dumnezeu cel sfânt, îndurător și atotputernic, cu pământul mizerabil, pe care zăcea hărțuit de frică, nesiguranță și vină.
Iacov a numit locul acela Betel, „casa lui Dumnezeu”, și i-a adăugat un sinonim, „poarta cerului”. Imaginea unei scări care urcă de la pământ la cer ar putea corespunde unei imagini contextuale reprezentată de zigurate, aceste turnuri piramidale cu tribune, care au în vârf locuri de închinare. Conform lui Filon, un filosof evreu din Alexandria, scara lui Iacov este imaginea providenței lui Dumnezeu manifestată pe pământ prin slujirea îngerilor. Unii autori creștini au văzut și ei o prefigurare a întrupării lui Isus, un fel de punte între cer și pământ. Ambele interpretări sunt corecte.
Iacov a înțeles măreția acestei revelații și a sfințit locul ridicând o piatră în formă de stelă, pe care a uns-o cu ulei pentru a concretiza realitatea prezenței divine. Și, evident, s-a temut, pentru că în acel loc devenit poarta cerului a văzut locuința cerească a lui Dumnezeu suprapunându-se cu locuința sa terestră, Betel.
Iată cum se manifestă minunata, suprema, măreața Providență divină, deși nu întotdeauna noi ne dăm seama. Ea reprezintă unirea cerului cu pământul, slava lui Dumnezeu și a îngerilor alături de noi atunci când suntem înfricoșați, neputincioși, când implorăm ajutorul divin.
El este Cel care ne garantează ajutorul în tragediile vieții cotidiene, pentru a ne aduce aminte că există în ceruri un Dumnezeu.
