Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. […] Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău. (Iov 22:21,23)
Ascultă ediția audio aici.
Elifaz, unul dintre prietenii patriarhului Iov, care a venit la el să îl consoleze, face aici o declarație ambivalentă legată de subiectul stabilirii relației de prietenie cu Dumnezeu. Cuvintele sale sunt adevărate pentru cei care, după ce au rupt relația cu Dumnezeu și I-au pierdut prietenia, se întorc la El și reînnoiesc legăturile pe care le-au avut cu Cel Atotputernic. Dar Iov nu rupsese niciodată legătura cu Tatăl său ceresc, nu își pierduse niciodată încrederea în El, nu a încetat niciodată să fie prietenul Său, în ciuda nenorocirilor care păreau să indice că mâna Sa îl abandonase. În toiul încercării, patriarhul știa că poate continua să conteze pe Dumnezeu și i-a rămas tot timpul credincios, indiferent dacă a fost încercat sau, în cele din urmă, reabilitat. Iată de ce cuvintele lui Elifaz nu au nicio legătură cu Iov, ci ne privesc mai degrabă pe noi.
Benito este un prieten din copilărie care, după mai bine de șaizeci de ani, deși viețile noastre au luat turnuri diferite, mi-a rămas aproape. Suntem prieteni, inclusiv de credință. Ne scriem. Ne ajutăm financiar. Ne interesăm reciproc de ocupațiile noastre și cooperăm pentru a le aduce la îndeplinire. Ne îngrijorăm unul de sănătatea celuilalt. În momentele dificile ne-am dat sfaturi cu sinceritate și ne-am oferit unul altuia adăpost. Așa sunt prietenii de suflet (Deuteronom 13:6) sau prietenii intimi.
La fel este și prietenia cu Dumnezeu. Este o legătură specială de apropiere pe care le-o oferă celor care s-au împăcat cu El. Avraam a fost întotdeauna prietenul lui Dumnezeu (2 Cronici 20:7). Isus le-a spus de două ori ucenicilor: „Voi sunteţi prietenii Mei” (Ioan 15:14). Lazăr, Marta și Maria au fost prietenii săi intimi. Petru, Iacov și Ioan au fost pentru El deosebiți între ceilalți ucenici. Și, deși știa că Iuda Îl va trăda, l-a numit prietenul Său. Fiindcă suntem prietenii Mântuitorului, El ne apără și ne ocrotește de Diavol. Interesat de problemele și suferințele noastre, ne înconjoară afectuos cu brațele Sale. Ne însoțește în experiențele de viață, bune sau rele, ne sfătuiește, ne susține cu dragoste, plânge cu noi și pentru noi. Își dă viața pentru noi! (Ioan 15:13). Să ținem minte că Dumnezeu este „cel mai bun prieten al nostru” (Calea către Hristos, pp. 74, 88).
Să ne deschidem astăzi inima înaintea lui Isus ca înaintea unui prieten. Experiența va fi de neuitat.
