Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: «Cel ce Se numeşte ’Eu sunt’, m-a trimis la voi.»” (Exodul 3:14)
Ascultă ediția audio aici.
În Egiptul Antic, faraonul era întruparea unui zeu. Moise trăise aproape treizeci de ani la curtea regală și cunoștea pe nume toți zeii și toate zeițele: Anubis, zeul cu cap de șacal; Apis, taurul sfânt; Osiris, suveranul împărăției morților; Thot, zeul ibis; Hathor, zeița cerească a dragostei; Ra, zeul soare; Amon-Ra, zeul suprem al statului; Horus, zeul vultur și mama sa, Isis, protectoarea nou-născuților; Aton, discul solar al reformei monoteiste a faraonului Amenhotep al IV-lea etc. Cultura egipteană nu concepea ca o zeitate fără nume să poată face o faptă bună.
Acesta este motivul pentru care Moise L-a întrebat pe Dumnezeu în numele cui ar fi trebuit să se prezinte înaintea copiilor lui Israel, pentru că nu ar fi fost suficient pentru ei dacă s-ar fi dus ca simplu purtător de cuvânt al Dumnezeului strămoșilor lor. Dumnezeu i-a răspuns: „Eu sunt Cel ce sunt”, adică Cel ce este și va fi, Cel Veșnic, nume care Îl desemnează pe Acela care există prin Sine, Dumnezeul cel viu, Sursa vieții. Numele prescurtat este YHWH, cele patru consoane ale numelui sfânt al lui Dumnezeu, pe care scribii masoreți nu riscau să îl pronunțe când îl întâlneau în textul sacru și pe care, când citeau cu voce tare, îl înlocuiau cu Adonai, Domnul. Fuziunea consoanelor lui YHWH și a vocalelor din Adonai dădea naștere numelui Yahweh (Iehova), care apare de 5 500 de ori în Vechiul Testament.
Numele lui Dumnezeu descoperă persoana, caracterul și atributele Sale. Faptul că El are un nume face din Ființa infinită un Dumnezeu apropiat, accesibil, care Se ocupă de noi și ne răscumpără. În Vechiul Testament este „Dumnezeul legământului” de la Sinai, „Domnul va purta de grijă”, al lui Avraam, „Dumnezeul care mă vede”, al lui Agar, „Domnul este Păstorul meu”, al lui David, „Domnul, dreptatea noastră”, al lui Ieremia, „Domnul este cu poporul Său”, al lui Ezechiel. În Noul Testament, marele „Eu sunt” este Hristos Mântuitorul, „Înainte de Avraam, Eu sunt” (Ioan 8:58). „Eu sunt” este Pâinea vieții, Mesia care stă de vorbă cu noi, Păstorul cel bun, Lumina lumii, Viţa, Calea, Adevărul și Viața, Mielul de jertfă, Cuvântul lui Dumnezeu, Regele regilor și Domnul domnilor, Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).
Marele „Eu sunt” care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins poate să ne vorbească și nouă astăzi. Suntem dispuși să Îl ascultăm?
