Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între egipteni şi Israel. (Exodul 11:7)
Ascultă ediția audio aici.
Această expresie face aluzie la faptul că, atunci când scheaună, limba câinilor are o formă ascuțită. Câinii latră la cel mai mic zgomot pe care îl aud pe teritoriul lor. Fiind animale de pază, lătratul lor anunță adesea pericolele, intrușii sau zgomotele pe care le percep. În tot timpul celor zece plăgi din Egipt, Israel nu a suferit nici cel mai mic rău. Așa cum promite Psalmul 91: „O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia”, în casele lor, calmul, liniștea cea mai profundă și pacea mărturiseau despre protecția divină, în contrast cu strigătele și plânsetele care se auzeau din locuințele egiptene.
Israel a fost pus la adăpost în ținutul Gosen, pe când egiptenii îndurau dezastrele plăgilor. Cât timp copiii lui Dumnezeu rămân dependenți de El („la umbra Celui Atotputernic”), se vor bucura de ocrotirea cerului. Și dacă suferința ne atinge viețile, durerile ni se preschimbă în mesaje cerești primite de la Domnul, în urma încrederii noastre în El. Aceasta este diferența. Hristos le-a spus ucenicilor că vor avea necazuri (Ioan 16:33). Dar departe de a atinge sufletul omului și de a-i face rău, acestea vor duce la victoria desăvârșită a celui care va ști să rămână cu umilință la adăpostul pe care i l-a oferit Domnul.
Copiii lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna feriți de problemele care afectează societatea în general. Cu toate acestea, când este nevoie ca lumea să primească o mărturie despre adevăr, când Domnul vrea să marcheze diferența dintre cei care se încred în El și ceilalți, la fel ca în cazul plăgilor din Egipt, când însuși poporul lui Dumnezeu are nevoie să îi fie confirmată siguranța alături de El, Domnul face o minune. Istoria copiilor lui Dumnezeu este plină de experiențe în care este evident modul în care Domnul îi ocrotește pe ai Săi și îi salvează din catastrofa generală. Această ocrotire și salvare de la rău va fi, în timpul sfârșitului, destinul celor răscumpărați, când unul va fi luat și altul va fi lăsat, când Dumnezeu îi va elibera fără excepție pe cei răscumpărați.
Să trăim astăzi cu certitudinea că Dumnezeu ne va da biruință asupra oricărei dificultăți prin care trecem. Există o variantă mai bună?
