Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni. (Numeri 14:24)
Ascultă ediția audio aici.
Exodul și intrarea în țara promisă s-ar fi putut petrece cu patruzeci de ani mai devreme dacă cele douăsprezece iscoade care au explorat teritoriul Canaanului ar fi avut atitudinea lui Iosua și a lui Caleb. Întorși la Cades-Barnea, au adus adunării roade din misiunea lor de recunoaștere, odată cu cele două rapoarte (Numeri 13:3-14,38). Ellen White face următoarea paralelă între exod și peregrinarea bisericii în lumea noastră: „Cei patruzeci de ani de necredință, murmurare și răzvrătire au ținut Israelul din vechime în afara Canaanului. Aceleași păcate au amânat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. Făgăduințele lui Dumnezeu nu au dat greș în niciuna dintre cele două situații” (Evanghelizare, p. 661).
Ce fusese diferit la atitudinea lui Iosua și a lui Caleb? Cel dintâi contrast între ei și celelalte zece iscoade constă în credința primilor, față de necredința celor din urmă. Necredința duce la uitarea minunilor pe care Dumnezeu le făcuse în favoarea lui Israel (Numeri 14:11), precum și la o continuă nemulțumire față de Tatăl ceresc (Numeri 14:3), dând naștere pesimismului, disperării, încăpățânării, criticilor la adresa conducătorilor și ideii nebunești de a se întoarce în Egipt (Numeri 14:1-4). Credința celor doi, Iosua și Caleb, nu a închis ochii în fața circumstanțelor complexe ale exodului. Nu a fost nici irațională, nici îndrăzneață, ci mai degrabă sinceră și obiectivă. În loc să genereze nesupunere, ea a fost un izvor de curaj, de absolută încredere în Providență (Numeri 14:5-9).
Al doilea contrast între cele zece iscoade și Iosua și Caleb implică loialitatea. Cei dintâi nu au fost credincioși față de Dumnezeu în căile lor. Iosua și Caleb, dimpotrivă, L-au urmat întotdeauna pe Domnul (Numeri 32:11-12).
Cel de al treilea contrast reiese din consacrarea, abnegația și spiritul de sacrificiu al celor doi tineri. Cuvântul „noi” apare de nouă ori în raportul celor zece iscoade, pe când Iosua și Caleb se uită pe ei înșiși pentru a pune tot ce aveau la îndemână în slujba poporului lui Dumnezeu.
În cele din urmă, cele zece iscoade și poporul care le urma au vrut să îi ucidă pe Iosua și Caleb (Numeri 14:10). Violența criminală pe care au manifestat-o contrastează cu spiritul de solidaritate și de unitate manifestat de Iosua și Caleb în timpul celor patruzeci de ani.
La fel ca Iosua și Caleb, și noi putem să adoptăm azi o atitudine diferită de pesimismul dominant al societății actuale și să Îl recunoaștem pe Dumnezeu înainte de toate.
