Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. (Luca 9:29-31)
Ascultă ediția audio aici.
Dacă analizăm motivele pentru care Domnul nu i-a permis lui Moise să treacă Iordanul, suntem surprinși de tonul tranșant cu care a răspuns la rugăciunile conducătorului evreu. Dumnezeu repetă de șapte ori aceeași propoziție: „Tu nu vei trece Iordanul acesta.” Și mai rău încă, Moise a suferit aceeași soartă de care a avut parte generația care ieșise din Egipt! De ce? Poporul ajunsese la Cades și nu avea apă. Israeliții îi reproșau conducătorului lor că i-a scos din Egipt ca să moară de sete în deșert (Numeri 20:4-5). Dumnezeu i-a poruncit atunci lui Moise să vorbească stâncii în fața adunării poporului, și apa avea să țâșnească pentru ei. Dar Moise s-a adresat poporului cu mânie, a lovit stânca de două ori cu toiagul său și a tâșnit apă (Numeri 20:10-11). Domnului nu i-a plăcut asta și i-a îndepărtat pe Moise și pe Aaron (20:12; 27:14).
Păcatul lui Moise a fost acela de a fi manifestat necredință, de a nu-L fi sfințit pe Dumnezeu înaintea poporului și, mai ales, de a-și fi arătat fățiș atitudinea rebelă. Era, într-adevăr, foarte grav, pentru că era vorba de păcate ale unei căpetenii. Dar cum să îl acuzi pe Moise de rebeliune sau că ar fi disprețuit numele lui Dumnezeu, tocmai pe el, un om care vorbea cu Dumnezeu față către față, care făcuse minuni și semne în numele Lui și despre care se spune că „în Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise” (Deuteronomul 34:10)? O singură greșeală l-a făcut să piardă speranța de a intra în țara Canaanului. A fost drept așa?
Domnul a ascultat rugămințile lui Moise, întrucât în cele din urmă a traversat Iordanul acela, cu toate că nu s-a întâmplat așa cum ar fi vrut bătrânul conducător să se petreacă lucrurile, ci așa cum prevăzuse Domnul. Moise a murit acolo, pe muntele Nebo, dar nu a rămas pentru multă vreme în mormântul său, pentru că asta ar fi stat mărturie pentru o misiune neterminată, pentru un eșec sau o decepție. Dumnezeu l-a înviat într-un trup nemuritor și i-a permis să pună piciorul în însăși inima țării Canaanului în prezența lui Isus, la dreapta Fiului lui Dumnezeu, lângă „Îngerul Celui Veșnic” care l-a însoțit pe tot parcursul periplului prin deșert. Iată răspunsul pe care Tatăl ceresc l-a dat la rugămintea lui Moise de a traversa Iordanul.
Și noi, astăzi, putem primi un răspuns cu privire la Iordanul nostru de netrecut. La fel ca Moise, să acceptăm voința lui Dumnezeu chiar dacă nu o înțelegem. El știe ce este cel mai bine pentru noi.
