Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: „Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-aţi săvârşit faţă de Dumnezeul lui Israel şi pentru ce vă abateţi acum de la Domnul, zidindu-vă un altar ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului?” (Iosua 22:16)
Ascultă ediția audio aici.
Triburile lui Ruben, Gad și Manase au primit drept moștenire ținuturile Galaadului, la est de Iordan. Odată ce cucerirea s-a terminat, a sosit momentul despărțirii. Iosua i-a încurajat să păzească întotdeauna poruncile lui Dumnezeu și să umble pe căile Lui (Iosua 22:5). Apoi i-a binecuvântat și au plecat.
Sosite pe malurile Iordanului, înainte de traversarea râului, cele două triburi au ridicat un altar mare, cu toate că legea lui Dumnezeu interzicea stabilirea unei alte închinări în afară de cea pe care poporul o practica la Silo. Astfel încât, atunci când celelalte zece triburi israelite și-au dat seama, au fost cuprinse de indignare și poporul a decis să meargă să lupte împotriva celor ce călcaseră porunca.
Din fericire, cei mai înțelepți dintre conducători au propus ca o delegație să meargă mai întâi să le ceară o explicație. La sosire, delegații i-au întrebat: „Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-aţi săvârşit faţă de Dumnezeul lui Israel şi pentru ce vă abateţi acum de la Domnul, zidindu-vă un altar ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului? […] Dacă priviţi ca necurată ţara care este moşia voastră, treceţi în ţara care este moşia Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi aşezaţi-vă în mijlocul nostru…” (Iosua 22:16,19). Rubeniţii, gaadiții și manasiții au ascultat cu surprindere acuzația și au răspuns: „Domnul Dumnezeu Cel atotputernic, Domnul Dumnezeu Cel atotputernic ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta! Dacă din răzvrătire şi păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta! Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot şi daruri de mâncare […], Domnul să ne ceară socoteală de aceasta. Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voştri să zică fiilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul Dumnezeul lui Israel?»” (Iosua 22:21-29). Altarul era, de fapt, un monument care să stea mărturie pentru legătura etnică și religioasă care îi unea. Explicația a părut pertinentă și fiecare s-a întors în pace în ținutul său.
O inițiativă imprudentă ar fi putut da naștere unei tragedii. Însă înțelepciunea de a acţiona cu prudenţă și de a întreba, capacitatea de a face lumină într-un mod convingător, calmul de a nu reacționa în fața unui raționament greșit și faptul de a-L avea pe Dumnezeu martor au dus la evitarea unui conflict și au adus pacea.
Să ne ajute Domnul să ne exprimăm față de ceilalți folosind cuvintele potrivite.
