Atunci Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta.” (Judecătorii 4:14)
Ascultă ediția audio aici.
Multe dintre învățăturile relatărilor de război din cartea Judecătorii pot avea o aplicație spirituală în lucrarea misionară a bisericii în mijlocul unei lumi ostile, puternic înarmată și echipată, după modelul popoarelor canaanite care continuau să domine, din cetățile-stat, câmpiile palestiniene. La fel ca atunci, poporul lui Dumnezeu este adesea oprimat de agenți ai lui Satana, care îl mențin paralizat în mijlocul oamenilor ce ar trebui să fie influențați de credința și speranța noastră. Este o realitate dureroasă, prezentă mai ales în țările dezvoltate ale lumii occidentale. În aceste zone, carele de război cu roți de fier ale canaaniților, adică armele puternice ale inamicilor poporului lui Dumnezeu, sunt necredința, materialismul, indiferența, frivolitatea și imoralitatea, și toate dovedesc că fac parte din arsenalul solid al secularizării. În vremea noastră, confruntarea dintre bine și rău este imperioasă și de neevitat pentru biserică.
Și astăzi, în mijlocul crizei generale a valorilor, Dumnezeu ridică o nouă Debora care, prin mesajele ei profetice, să reînsufleţească curajul poporului speriat al lui Dumnezeu. Există și astăzi soldați plini de eroism, strategi înțelepți ca Barac, care să îi mobilizeze pe cei curajoși, pentru a-i conduce la nebănuite victorii în care Providența divină determină eșecul și anihilarea forțelor inamice. La fel ca atunci, slujitoarea Domnului îndeamnă: „Trezește-te, căci iată ziua!”
Trezirea înseamnă în primul rând abandonarea prostrației religioase, trecerea la acțiune, răspândirea mesajului (Isaia 60:1-3). Apoi, trezirea înseamnă antrenarea trupelor pentru luptă, căci este imposibil să învingi fără arme și organizare. Cântecul celebru al Deborei spune că israeliții încetaseră să mai mânuiască sabia, să mai întindă arcul și să arunce sulița (Judecătorii 5:8). Trezirea înseamnă începerea luptei spirituale, o luptă fără vărsare de sânge, o luptă a dragostei și a mărturiei, o luptă a credinței: „Mântuitorul dorește așa de mult ca slujitorii Săi să prezinte lumii spiritul și caracterul Său. Nu există nimic de care lumea să aibă atâta nevoie ca de manifestarea prin oameni a iubirii Mântuitorului. Întreg cerul așteaptă bărbați și femei prin care Dumnezeu să poată descoperi puterea creștinismului” (Faptele apostolilor, p. 412). Acești bărbați și aceste femei suntem noi.
Ce așteptăm? Să ascultăm de Dumnezeu și să ne trezim! Vom vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în viața noastră chiar astăzi.
