Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.” (Ioan 11:44)
Ascultă ediția audio aici.
Învierea lui Lazăr este recunoscută de Ellen White ca fiind „cea mai minunată lucrare”, „cea mai puternică dovadă a naturii Sale divine” (Hristos, Lumina lumii, pp. 446, 450). Minunata relatare din Ioan 11 conține trei imperative emfatice și semnificative. Două dintre ele se adresează bisericii; cel mai vehement se adresează defunctului. Aceste porunci privesc viața spirituală a celor care sunt morți față de Evanghelie, restituirea lor familiei şi bisericii:
„Daţi piatra la o parte.” Chiar dacă este sigur că Hristos este singurul care poate da viața, trebuie să poată conta pe colaborarea noastră pentru a-și pregăti acțiunea. Această piatră care ține un număr semnificativ de credincioși în mormânt este cea care ne face să credem că nu putem face nimic pentru acești morți vii. Este piatra disprețului nostru sau a condamnării din partea noastră. Este piatra indiferenței sau intoleranței noastre. Poate fi și piatra orgoliului nostru, care nu este dispus să plece în căutarea lor.
„Lazăre, vino afară!” Cei care trăiesc astăzi departe de biserică nu sunt străini de vocea lui Hristos. Păstrează în ei sămânța vieții, pentru că au fost prieteni ai lui Isus. Tot ce trebuie este să se trezească la auzul chemării vocii Lui. Aceeași putere care va traversa lumea tăcerii la învierea din ziua sfârșitului se poate face auzită astăzi în lumea tăcerii celor morți spiritual. Și strigătul Prințului vieții, care găsește ecou în sufletul adormit al lui Lazăr, poate rezona cu cel al prietenului tău, al fiului tău, al fiului meu și îi poate scoate din mormânt.
„Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.” Hristos le-a dat viață. Au ieșit din mormânt, dar încă poartă ștergarul și fâșiile de defuncți. Reminiscențe ale vieții lor în lume: aspect, obiceiuri, o voință slabă și vulnerabilă, prietenii. Toate sunt aspecte de care trebuie să îi ajutăm să se despartă. Este o lucrare a dragostei, a înțelegerii, a răbdării. Să îi lăsăm să meargă, să nu îi punem în carantină, să nu îi arătăm cu degetul din cauză că au fost printre cei morți. La fel ca Lazăr, sunt vii pentru că au fost răscumpărați dintre cei morți!
Dumnezeu ne poate înnoi astăzi viața spirituală, ne poate scoate din letargia în care ne scăldăm și ne poate reînvia dorințele misionare.
