Iată că tu eşti bătrân şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile. (1 Samuel 8:5)
Ascultă ediția audio aici.
Ellen White spune, referitor la slujirea profetului Samuel: „Din timpul lui Iosua nu mai fusese Israel condus cu așa mare înțelepciune și atâta succes ca sub administrația lui Samuel. […] El lucrase cu râvnă neobosită și zel dezinteresat pentru binele poporului și națiunea a prosperat sub înțeleapta lui guvernare” (Patriarhi și profeți, pp. 570–571). Însă când a fost nevoie să se preocupe de un succesor, s-a trezit în fața unei grave probleme: fiii săi, Ioel și Abia, nu erau demni de a ocupa funcția sa. De ce se ajunsese aici? Probabil pentru că fusese indulgent cu ei și pentru că, fără îndoială, dedicarea necondiționată pentru misiunea de conducător al poporului i-a răpit o parte din timpul care ar fi fost necesar educării copiilor săi.
Succesul sau eșecul în viața unui om nu se măsoară numai în ceea ce a făcut, ci și în ceea ce ar fi putut aduce la îndeplinire și ar fi trebuit să facă și nu a făcut. Eșecurile sunt întotdeauna grave și dureroase, mai ales în viața de familie. În cazul lui Samuel, exemplul rău al fiilor săi a atras schimbări radicale pentru popor în ceea ce privește guvernarea. Israel a încetat să fie o teocrație pentru a deveni o monarhie autocrată, la fel ca popoarele vecine.
Expresia „copiii tăi nu calcă pe urmele tale” ar trebui să aibă ecou în conștiința familiilor creștine de azi. S-a constatat că numărul tinerilor care părăsesc biserica este în creștere într-un mod alarmant. La pagina 25 din lucrarea Why Teenagers reject religion? [n.t. De ce tinerii resping religia?], Roger Dudley afirmă că, la adolescenți, respingerea religiei nu se face la nivel intelectual, ci la nivel emoțional. E posibil ca prezența, sfatul și implicarea părinților lor să le fi lipsit. Stilul de viață actual nu le permite părinților să aibă timp de petrecut cu copiii lor și astfel, fără să vrea, ei permit ca alte influențe nefericite să îi împingă pe copii să își abandoneze „calea”.
Ellen White îi invită pe părinți să lucreze ca și cum ar fi vorba de propria lor viață, să îi împiedice pe copii să se lase sufocați de influențele vicioase și corupți de lume, pentru că sunt într-o foarte mare întârziere în ce privește împlinirea datoriei pe care o au în această misiune atât de importantă (Child Guidance, vol. 2, p. 458).
Există, totuși, un Dumnezeu în ceruri… când copiii se răzvrătesc față de credința pe care au învățat-o. Să ne rugăm pentru mântuirea lor și să ne apropiem de ei.
