Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” (1 Împăraţi 19:9)
Ascultă ediția audio aici.
La câteva ore după jertfa de pe Carmel, încă nu venise ploaia. Ilie s-a rugat de șase ori Domnului și de șase ori slujitorul lui Ilie s-a întors spunând că niciun semn de ploaie nu se vede la orizont. Profetul a început să se neliniștească. Cel care condamnase atât de vehement apostazia implora acum pentru ploaie, pentru reînnoirea binecuvântărilor asupra vieții în Israel. După cea de-a șaptea oară, nori grei de furtună au apărut la orizont, și încă ce nori! Imediat, slujitorul Domnului l-a anunțat pe rege să coboare la Izreel. Dar se făcuse deja noapte. Întunericul și ploaia torențială împiedicau înaintarea pe drum. Și Ilie înainta, în aceste condiții, înaintea carului acestui rege necredincios, indicându-i drumul ca un servitor umil.
Când a auzit regina Izabela ce s-a întâmplat pe Carmel, când a auzit despre moartea celor patru sute de proroci ai lui Baal, s-a mâniat și l-a amenințat pe Ilie cu moartea (1 Împăraţi 19:2). În aceeași noapte, un mesager l-a trezit pe profet și i-a transmis cuvintele Izabelei. Și, lucru de neînțeles, puternicul erou al adevărului divin a fost cuprins de groază și de o teribilă depresie. „Dar el, care fusese binecuvântat cu atât de multe dovezi ale grijii iubitoare a lui Dumnezeu, nu era în afara slăbiciunilor omenești și, în acest ceas întunecat, credința și curajul său l-au părăsit” (Profeți și regi, p. 100). În luptele credinței este cu neputință să obții o victorie o dată pentru totdeauna; noi și noi conflicte continuă să pună la încercare credincioșia noastră față de Dumnezeu. În ce privește experiența religioasă, nimeni nu poate avea pretenția „să trăiască din trecut”.
Pe muntele Horeb, unde Moise Îl văzuse de la spate, Domnul S-a întors ca să se descopere lui Ilie. Nici prin furtună, nici prin cutremur, nici prin foc, ci printr-un susur blând și subțire. În picioare, la intrarea în peșteră, cu fața acoperită, profetul a auzit de două ori întrebarea: „Ce faci tu aici, Ilie?” Misiunea lui nu se terminase. Descurajarea și frustrarea aproape că îl îndepărtaseră de la importanta reformă religioasă care îi rămânea de adus la îndeplinire. Aceeași întrebare le este adresată tuturor copiilor lui Dumnezeu în dreptul cărora dușmanul sufletelor a reușit să aducă întristare și, astfel, să reducă la tăcere vocea Lui. Cel mai bun răspuns poate fi dat numai printr-o credință dezinteresată, prin a rămâne strâns legați de Isus și de dragostea lui Dumnezeu.
Când ne simțim triști, să nu abandonăm speranța. Misiunea noastră încă nu s-a terminat. Să fim dispuși să ascultăm astăzi glasul Domnului.
