Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie… (1 Împăraţi 19:19-20)
Ascultă ediția audio aici.
Ilie primise poruncă de la Domnul să ungă în locul său ca profet pe Elisei, fiul unui fermier bogat. Când a ajuns la el, l-a găsit ocupat cu lucrul câmpului, arând cu una dintre cele douăsprezece perechi de boi ale tatălui său, la fel ca oricare alt lucrător din gospodărie. Un muncitor să fie succesorul lui Ilie? Lăsând un moment toate acestea la o parte, trebuie să mărturisesc că Domnul m-a găsit pe când aveam optsprezece ani, la Atelierele Roicor, modest fabricant de aparate pentru confecționarea pantofilor. Purtam o salopetă bleu, aveam mâinile murdare și supravegheam în picioare o mașină care dădea formă unei piese de oțel. Lucram în acel mic atelier ca mecanic. Acolo am auzit chemarea divină.
Ellen White comentează: „Chemarea profetică a venit la Elisei atunci când, împreună cu tatăl său, ara câmpul. […] Zi de zi, prin experiență practică, el câștiga destoinicia pentru o lucrare mai cuprinzătoare și mai înaltă. Învăța să slujească și, învățând lucrul acesta, a învățat și cum să îndrume și să conducă” (Profeți și regi, pp. 138–139).
Nu a fost ușor să preia postul lui Ilie, un reformator, un maestru al profeților, puternic în minuni. Dar slujirea lui Elisei, deși diferită, nu a fost mai puțin importantă. Era mereu în mijlocul poporului, un sfetnic influent al regelui Israelului, s-a ocupat de școlile profeților, mai ales de cea din Ghilgal, și Domnul l-a onorat și pe el oferindu-i darul de a face minuni. Ellen White ne explică în ce anume constă succesul unui slujitor al Domnului: „Succesul depinde nu atât de mult de talent, cât de energie și bunăvoință. Nu posedarea unor talente strălucite este aceea care ne face în stare să îndeplinim o slujire care să poată fi primită, ci împlinirea conștiincioasă a îndatoririlor zilnice, un spirit mulțumitor, un interes sincer, natural față de binele celorlalți. Datoriile cele mai obișnuite, îndeplinite cu credincioșie iubitoare, sunt plăcute în ochii lui Dumnezeu” (Profeți și regi, pp. 139–140).
Dacă ați auzit vocea lui Dumnezeu propunându-vă să Îi slujiți, când și cum v-a găsit? Poate că erați la lucru, ca medic, avocat, învățător, om de afaceri, agricultor, muncitor, mecanic etc. Să nu stați în cumpănă: lăsați „boii”… și ieșiți alergând după Domnul!
