El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. (2 Împăraţi 6:16-17)
Ascultă ediția audio aici.
Dumnezeu Însuși i-a descoperit lui Elisei planurile și strategiile de război ale regelui Siriei împotriva Israelului. Profetul l-a avertizat pe monarhul evreu așa încât acesta să le contracareze și să se apere. Conducătorul sirian a ajuns să creadă că are la curtea lui trădători sau spioni. Și cineva i-a spus: „Nimeni [nu este trădător], împărate, domnul meu; dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare” (2 Împăraţi 6:12). Exista în Israel un profet care îl sfătuia pe rege! Cât de diferită ar fi putut fi viața noastră dacă întotdeauna am fi ascultat de sfaturile și avertismentele profeților lui Dumnezeu!
Regele Siriei nu a găsit altă soluție decât să îl înlăture din Israel pe slujitorul Domnului. A elaborat cu grijă un plan pentru a scăpa de Elisei și a aduce la tăcere vocea lui la curtea din Samaria. Câtă îndrăzneală! Pot vrăjmașii poporului lui Dumnezeu să îi reducă la tăcere pe profeții Celui Preaînalt? Nu! Mesajele profeților au devenit lipsite de orice valoare doar prin atitudinea israeliților înșiși, prin respingerea inconștientă și persistentă a purtătorilor de cuvânt ai cerului.
Elisei și slujitorul său se aflau la Dotan, acest loc memorabil unde Iosif fusese vândut ca sclav de către frații săi, care au deschis astfel, fără să știe, o cale imprevizibilă pentru providența lui Dumnezeu. Noaptea, regele Siriei a trimis un batalion întreg să asedieze cetatea. În acest context, profetul urma să fie capturat de soldații armatei inamice sau Providența se va manifesta acolo, în continuare, prin intermediul lui?
În dimineața următoare, slujitorul lui Elisei, îngrozit, l-a avertizat pe profet cu privire la situația în care se aflau: „Ah! domnul meu, cum vom face?” (2 Împăraţi 6:15). Pentru că slujitorul nu vedea altceva în afară de o mulțime de soldați inamici, profetul L-a rugat pe Dumnezeu: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!” (2 Împăraţi 6:17). Domnul a deschis ochii slujitorului și, minune, a putut să vadă atunci o enormă armată invizibilă de oameni călare și de care de foc care îl înconjurau pe Elisei!
Soldații sirieni nu au putut vedea nimic, pentru că doar ochii credinței văd providența cerului. Iată de ce, atunci când pericolele par de neevitat, trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu să ne deschidă ochii, să putem vedea ceea ce alții nu pot vedea, să vedem că „mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei”.
