Atunci marele-preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” (2 Împăraţi 22:8)
Ascultă ediția audio aici.
Timp de cinci secole, arhivele secrete ale Inchiziției spaniole au rămas inaccesibile cercetătorilor. Dar, cu ocazia celui de al cincilea centenar al fondării ei de către regii catolici și papa Sixt al IV-lea, secția Inchiziție a Arhivelor Istorice Naționale a fost deschisă, în 1978, pentru a permite studierea și publicarea ei. Am fost unul dintre beneficiarii acestei deschideri. Acolo am avut ocazia să țin în mâini dosare care nu mai fuseseră deschise și consultate de mai bine de trei sute de ani, manuscrise din hârtie de in, legate în coperte de pergament, redactate de notarii Inchiziției, unele conținând bule papale, scrisori ale regelui Filip al IV-lea, acte ale sesiunilor tribunalelor, voturi ale inchizitorilor, sentințe, autodafeuri etc. Studierea arhivei atât de controversatului tribunal al Inchiziției era pe cale să descopere secrete ținute ascunse atâta timp. Pentru mine a fost o experiență pasionantă și de neuitat.
Descoperirea în Templu a cărții legii, pierdută de aproape un secol, trebuie să fi fost ceva surprinzător. Hilchia, marele-preot care a găsit-o, a dat-o imediat unuia dintre secretarii regelui Iosia. Această descoperire a dat naștere celei mai importante reforme religioase din istoria regatului lui Iuda: toate altarele pe care se aduceau jertfe zeilor păgâni, ca închinare, au fost distruse; s-au tăiat cedrii pe care tatăl său, Manase, îi plantase pe înălțimile unde ridicase temple idolilor. Personalul și slujbele de la Templu au fost reorganizate și s-a sărbătorit Paștele, care nu mai fusese celebrat de mai bine de un secol, de pe timpul regelui Ezechia. Biblia spune despre acest subiect că „nicio sărbătoare a Paştelui nu mai fusese prăznuită ca aceasta în Israel din zilele prorocului Samuel. Şi niciunul din împăraţii lui Israel nu mai prăznuise Paşte ca cel pe care l-au prăznuit Iosia, preoţii şi leviţii, tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo şi locuitorii Ierusalimului” (2 Cronici 35:18).
Cu toții deținem cărți care ne-au marcat viața într-un mod semnificativ, cărți valoroase pentru viața noastră spirituală. Poate că sunt momentan ascunse, încuiate prin vreun cufăr din podul casei. De ce să nu le recitim ca să regăsim dragostea, devotamentul, credința și speranța de altădată, care astăzi s-au răcit, așa încât să ne amintim ce a fost important în viața noastră în trecut și este important și în prezent.
Și cu Biblia cum rămâne? O citim în fiecare dimineață sau e pe undeva, printr-un colț din casă, acoperită de praf gros? Să o deschidem! Vom descoperi în ea că există în ceruri un Dumnezeu.
