Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura. (Luca 6:38)
Ascultă ediția audio aici.
Mergeam cerşind din poartă-n poartă, pe drumul spre sat, când trăsura Ta de aur apăru de departe, ca un vis fermecat, şi mă minunai de cel ce era Rege al regilor! Nădejdile mele se înălţară şi socoteam că s-au sfârşit zilele rele! Stăteam gata în aşteptarea milosteniilor şi bogăţiilor revărsate peste tot! Trăsura se opri unde mă aţineam eu. Privirea Ta căzu asupra mea şi ai coborât cu un zâmbet. Simţii că norocul vieţii mele venise în sfârşit! Atunci, deodată, ai întins mâna şi ai zis: «Ce ai să-mi dai?» Ah, ce joc regesc! Să întinzi mâna spre cerşetor, ca să cerşeşti! Eram confuz şi nedumerit; în sfârşit, din traista mea am scos încet un bob de grâu şi ţi l-am dat. Dar, ce mare-mi fu mirarea, când, la sfârşitul zilei, deşertându-mi traista, găsii un bob de aur în grămada celorlalte! Atunci am plâns amar şi-am cugetat: cum n-avui inimă să-ţi fi dat tot ce-am avut!” (Rabindranath Tagore, Ofranda lirică – Gitanjali, traducere de George Remete, Alba Iulia, 1995, p. 42).
Acest poem ilustrează una dintre învățăturile Predicii de pe Munte: Dumnezeu ne invită să oferim, indiferent de resursele de care dispunem. În schimb, ne promite că vom primi mari binecuvântări. Dumnezeu este marele dătător descoperit în Scriptură: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Acest exemplu de generozitate absolută ne fascinează și ne invită să dăruim, la rândul nostru. Noul Testament conține mărturii exemplare de generozitate: ofranda văduvei, vasul de parfum al Mariei-Magdalena din Betania, mormântul nou al lui Iosif din Arimateea, proprietatea pe care Barnaba a donat-o apostolilor, macedonenii care au susținut misiunea lui Pavel în Efes etc.
Uneori suntem săraci pentru că am investit în lumea aceasta, acolo „unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii” (Matei 6:19), în loc să fi investit în cer. Uneori suntem săraci pentru că dăm doar din ceea ce ne prisosește și ținem pentru noi cea mai mare parte a posesiunilor, de teamă să nu ducem lipsă. Textul de astăzi declară că, dăruind mai mult, vom primi mai mult. Uneori suntem săraci pentru că avem o credință la fel ca a cerșetorului din poemul lui Tagore, că bunurile Împărăției lui Dumnezeu sunt doar de primit, nu și de oferit. Cât de neadevărat! Experiența creștină este un schimb al credinței: ceea ce oferim noi, primim înapoi de la Dumnezeu, preschimbat în aur. Fără să nutrim speranța că vom primi ceva, orice, să luăm astăzi hotărârea de a dărui dezinteresat.
