M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască. (Apocalipsa 6:2)
Ascultă ediția audio aici.
Ce simbolizează calul alb? Ce etapă a istoriei Bisericii Adventiste reprezintă? Ce mesaj teologic ne aduce din istorie? Părinții bisericii și reformatorii secolului al XVI-lea au văzut în calul alb cauza lui Hristos din primul secol al creștinismului. Interpreții preteriști actuali îl recunosc ca pe un simbol al puterii militare și îl identifică cu Imperiul Roman sau cu cei mai duri dintre dușmanii lui, parții. Futuriștii afirmă că acest cal este un simbol al antihristului din timpul sfârșitului. Unii autori catolici consideră că Îl reprezintă pe Hristos Însuși și biserica Sa, mergând învingători prin istorie. Interpretarea istoricistă, pe care o împărtășesc și adventiștii, a recuperat interpretarea originală și vede în el biruințele creștinismului în perioada apostolică.
Exegeza corectă și verificarea istorică, posibilă datorită Scripturilor, confirmă creștinismul apostolic drept o mișcare victorioasă de evanghelizare. Biblia nu asociază niciodată cuvântul „victorie” cu puterile răului. Răul, în limbaj biblic, este o putere învinsă. Victoria se referă întotdeauna la biruințele adevărului, ale poporului lui Dumnezeu, ale Evangheliei și harului divin. Culoarea alb, aplicată întotdeauna realităților cerești, împreună cu mesajul profund al Apocalipsei coroborează această interpretare.
„Acum biserica e luptătoare. Acum ne stă împotrivă o lume adâncită în întuneric de miez de noapte și dedată aproape cu totul la idolatrie. Dar vine ziua când lupta va fi terminată și victoria, câștigată. Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă pe pământ, așa cum se face în ceruri. Națiunile nu vor mai avea altă lege decât legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită și îmbrăcată cu veșmintele laudei și mulțumirii – haina neprihănirii lui Hristos. Întreaga natură, în frumusețea ei desăvârșită, Îi va oferi lui Dumnezeu un tribut continuu de laudă și de adorare” (Mărturii, vol. 8, pp. 45-46).
„Adevărul va triumfa” erau cuvintele murmurate de Jan Hus în timp ce trupul îi era mistuit de flăcările rugului. Reformatorul ceh a avut dreptate: nici apostazia, nici persecuția, nici lumea secularizată, nici vreun atac împotriva adevărului Evangheliei, oricât de violent ar fi, nu îl va putea face să dispară. Biserica, fiii credincioși ai lui Dumnezeu, mesajul pentru timpul nostru vor triumfa, vor birui. Iată mesajul teologic adus din istorie de calul alb.
Oriunde mergem astăzi, să fluturăm cât mai sus stindardul dreptății.
