Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” (Psalmii 126:1-2)
Ascultă ediția audio aici.
Pe 28 august 1963, la o sută de ani de la proclamarea abolirii sclaviei de către ilustrul președinte Abraham Lincoln și de la emanciparea negrilor din Statele Unite ale Americii, pastorul baptist Martin Luther King, lider afro-american al rezistenței pacifiste (a militat împotriva războiului din Vietnam), a rostit celebrul discurs I Have a Dream (Am un vis) la Washington D.C., considerat drept unul dintre cele mai elocvente și mai bune discursuri rostite vreodată. Referindu-se la discursul de proclamare a emancipării negrilor, rostit de Lincoln la Gettysburg, a afirmat, cu tremur în glas, că sosise timpul ca zorii bucuriei să pună capăt unei lungi nopți de captivitate. Însă, o sută de ani mai târziu, devenise clar că poporul american nu și-a ținut promisiunile față de afro-americani. Așa că Martin Luther King a afirmat, de această dată cu vehemență: „Nu ne putem declara satisfăcuţi atâta vreme cât copiii noştri vor fi privaţi de libertate şi demnitate prin semne pe care stă scris: «Doar pentru albi».” Și, citând Amos 5:24: „Nu, nu suntem mulțumiți și nu ne vom declara satisfăcuți până când dreptatea nu va curge ca o apă curgătoare şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată.”
Cel mai emoționat moment al discursului este pasajul în care Martin Luther King descrie, într-o notă nostalgică, dar plină de speranță, visul unei țări în care nu vor mai exista prejudecăți rasiale: „Am un vis, şi anume că într-o bună zi, pe dealurile roşii din Georgia, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor proprietari de sclavi vor putea să se aşeze împreună la masa fraternităţii. […] Am un vis că într-o bună zi […] băieţeii şi fetiţele de culoare îşi vor da mâna cu băieţeii şi fetiţele albe, ca fraţii şi surorile. Am un vis!” Și și-a încheiat discursul printr-un cânt entuziast despre libertate: „Dacă vom lăsa să răsune cântul libertăţii, dacă îl vom lăsa să răsune din fiecare aşezare şi din fiecare cătun, din fiecare stat şi din fiecare oraş, atunci vom putea trăi mai repede ziua în care toţi copiii lui Dumnezeu, albi şi negri, evrei şi necredincioşi, protestanţi şi catolici, îşi vor da mâinile şi vor intona versurile vechiului negro spiritual: «În sfârşit, liberi! În sfârşit, liberi! Doamne, Dumnezeule Atotputernic, suntem în sfârşit liberi!»”
Nu credeți că visul lui Martin Luther King și acest imn al libertății vor fi și ale noastre atunci când va veni Hristos și va pune capăt, definitiv, sclaviei de care suferim în lumea aceasta? Să facem astfel încât acest vis să se concretizeze astăzi în viața noastră și în viețile celor care ne înconjoară.
