Moise s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el. (Exodul 32:26)
Ascultă ediția audio aici.
Revista Actualité des religions (Actualitatea religioasă) nr. 44 (2002), editată în Franţa, conține un raport intitulat „L’Europe et les religions” (Europa și religiile), care prezintă un studiu despre relațiile societății europene cu religia. Acest studiu (European Values Survey) s-a realizat în trei etape: 1981, 1990 și 1999 și a avut în vedere aceleași criterii. Rezultatele au revelat care a fost dezvoltarea religioasă a europenilor pe parcursul unei perioade de aproximativ douăzeci de ani. S-a remarcat un recul semnificativ al creștinismului în societatea europeană, pierderea conceptului de autoritate religioasă, o creștere a ateismului din convingere, creșterea credinței în rândul tinerilor și o posibilă tendință mai largă către ordine, o creștere a fenomenului numit „sfântul sălbatic”, adică non-afilierea credincioșilor la o religie, caracterizată de o religiozitate autonomă, de o criză a apartenenței spirituale, de moda de a crede fără a aparține unei instituții religioase.
Lipsa angajamentului față de imperativele unei hotărâte profesiuni de credință religioasă; pierderea identității, diluată într-o colectivitate generală uniformă, fără ideologii; respingerea conceptului de biserică-instituție, cu funcțiile ei de conducere și guvernare; dispariția conceptului de misiune în lume și de kérygma, mesajul care trebuie proclamat; un umanism care face din individ centrul lui „a vrea, a trebui și a face”, generator de autonomie, independență și subiectivism în raport cu credința în Dumnezeu etc.; toate acestea adaptează multe aspecte seculare unui tip de religiozitate caracteristică omului postmodern din vremea noastră.
La fel ca în timpul crizei vițelului de aur, noi, adevărații credincioși, trebuie să ne distingem astăzi printr-o poziție fermă de partea lui Dumnezeu. Trebuie să știm care este Dumnezeul nostru și să ne trăim credința, speranța și dragostea creștină fără să bâjbâim, fără îndoieli, sincer, autentic, liber și solidar, cu simțul responsabilității personale.
Nu este momentul astăzi să mai amânăm, având un sentiment spiritual vag, general, fără obiect. Nu este nici momentul de a ascunde sau de a nega credința noastră religioasă, ci de a striga, de a susține cu convingere cine suntem, ce credem și în ce sperăm.
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu… să ne luăm astăzi angajamentul de a-I sluji din toată inima și de a propovădui Cuvântul Său peste tot pe unde vom merge.
