Înaintea Ta, noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra şi fără nicio nădejde. (1 Cronici 29:15)
Ascultă ediția audio aici.
Nu e ușor să trăiești într-o țară străină. Imigranții sunt departe de familie. Adesea nu vorbesc limba, nu au aceleași obiceiuri, nu le garantează nimeni un serviciu stabil, se simt discriminați de unele legi. Și, pe deasupra, în unele dintre cazuri, nu au documente sau nu dispun decât de un simplu permis de ședere temporară. Începând cu anii ’90, fenomenul imigrației a adus în Spania milioane de persoane din Europa de Est, din America Latină, din Africa de Nord sau din Africa Subsahariană, toate în căutarea unui mod de viață mai bun decât cel din țara de origine.
Dumnezeu a făcut ca în legea mozaică să fie menționat modul în care poporul Său trebuia să îi trateze pe străini. Nu trebuia să îi înșele sau să îi subjuge. Mai mult, trebuiau să fie generoși față de ei și să le acorde același statut ca văduvei și orfanului. Trebuiau să beneficieze de aceleași legi valabile pentru tot Israelul și să beneficieze de privilegiile și îndatoririle legământului cu Dumnezeu. Biblia spune: „Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Leviticul 19:34). Scripturile stau mărturie că evreii au fost și ei străini într-o țară străină, așa că trebuiau să manifeste compasiune față de această categorie a populației.
Este evident că toți credincioșii sunt străini și călători pe acest pământ. Nu facem altceva decât să trecem pe aici, având ca destinație patria cerească, adevăratul nostru cămin. Vorbind despre eroii credinței, Biblia spune: „În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Evrei 11:13-16).
Să ne amintim, pe parcursul acestei zile, că lumea nu e casa noastră. Noi suntem străini și călători aici, pentru că Isus ne-a pregătit o locuință în casa Tatălui Său.
