Perfecțiune absolută sau relativă?

Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult. (Luca 12:48)

Ascultă ediția audio aici.

În textul de mai sus, Isus ne învață legea proporțiilor: mult sau puțin, în funcție de cât am primit. După cum arată Isus în parabola slujitorilor credincioși și necredincioși, aceste învățături se aplică, de obicei, isprăvniciei creștine. Învățătorul stabilește aici un principiu al relativității, care privește responsabilitatea personală în materie de administrare a bunurilor primite de la Dumnezeu. Acest principiu se poate aplica și valorilor spirituale, cum ar fi cea a idealului de perfecțiune. Să nu uităm că principiul perfectibilității situează perfecțiunea umană pe o treaptă mai înaltă decât cea la care omul a ajuns deja, dându-i, astfel, o valoare relativă.

Pavel afirmă, pe de o parte, că fără sfințire „nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14) și, pe de altă parte, că cei care primesc nașterea din nou și lucrarea Duhului Sfânt de a genera în credinciosul convertit o stare de perfecțiune absolută trebuie să fie neprihăniți, impecabili. Cu alte cuvinte, eradicarea definitivă a oricărui stigmat al păcatului, înainte de a doua venire a lui Isus, postulează un fapt pe care nicio probă observabilă nu îl poate dovedi în niciun fel. Omul convertit este liber de subjugarea păcatului, abandonează obiceiul de a păcătui și, cu toate acestea, nu este ireproșabil. Acest statut nu ne va fi conferit decât odată cu învierea și regenerarea trupurilor, lucru care se va întâmpla la revenirea lui Hristos.

Biblia și Ellen White învață că perfecțiunea trebuie înțeleasă ca fiind relativă, proporțional cu gradul de cunoaștere, de maturitate, de dezvoltare spirituală la care am ajuns. Multe dintre aspectele vieții spirituale ale credinciosului sunt relative și depind de un progres spiritual treptat, proporțional cu posibilitățile reale ale individului și cu mijloacele pe care i le oferă Dumnezeu. Așa cum afirmă textul, unii primesc mai mult, alții mai puțin. Și suntem responsabili pentru atât cât am primit. Cu alte cuvinte, perfecțiunea este posibilă în dreptul fiecărei etape din dezvoltarea noastră spirituală. Ellen White exprimă astfel această idee: „În fiecare etapă a dezvoltării noastre, viața noastră spirituală poate fi desăvârșită, și totuși, dacă trebuie împlinit planul pe care Dumnezeu îl are cu noi, atunci trebuie să aibă loc o continuă creștere” (Parabolele Domnului Hristos, p. 38).

Să avem astăzi privirea ațintită la Isus și să ne parcurgem drumul împreună cu El, perfecționându-ne la fiecare pas.

Devotionale Audio

Perfecțiune absolută sau relativă? - Devoțional zilnic. Să avem astăzi privirea ațintită la Isus și să ne parcurgem drumul împreună cu El, perfecționându-ne la fiecare pas. pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
casino -

bayşanslı

- pinbahis