După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor. (Matei 7:28-29)
Ascultă ediția audio aici.
Locuitorii din Nazaret au fost impresionați când L-au auzit pe Isus predicând în sinagogă: „A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: «De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?»” (Matei 13:54). Era evident că-I admirau învățăturile. Apostolul Ioan relatează care a fost reacția aprozilor trimiși de farisei să Îl aresteze pe Isus. Când s-au întors fără El, au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7:46). După tristul deznodământ al predicii despre pâinea vieții, la întrebarea lui Isus adresată apostolilor, dacă și ei ar vrea să plece, Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6:68). Ellen White prezintă șapte secrete care confereau excelență și autoritate învățăturilor lui Isus:
1. Cunoștea și înțelegea sufletul omului: „El, care căuta să-i schimbe pe oameni, trebuia ca El Însuși să-i înțeleagă.” (Educație, p. 62)
2. Trăia și punea în practică ceea ce-i învăța pe alții: „Ceea ce-i învăța pe alții, El făcea. […] Nu numai că propovăduia adevărul, dar El era adevărul.” (Educație, p. 62)
3. Denunța și reprima răul fără ocolișuri: „Hristos mustra cu credincioșie. […] Denunțase răul ca fiind vrăjmașul celor pe care căuta să-i binecuvânteze și să-i salveze.” (Educație, p. 62)
4. Întrezărea posibilități infinite în fiecare ființă omenească: „I-a văzut pe oameni așa cum ar putea să fie, transformați de harul Său.” (Educație, p. 63)
5. Primea viața de la Dumnezeu și o transmitea oamenilor: „Ca om, El a stăruit cu rugăminți fierbinți la tronul lui Dumnezeu până când natura Sa umană era încărcată cu un curent ceresc care lega omenescul de divin. Primind viață de la Dumnezeu, El oferea viață oamenilor.” (Educație, p. 64)
6. Se concentra asupra a ceea ce este fundamental: „Nu s-a ocupat de teorii abstracte, ci de ceea ce era esențial pentru dezvoltarea caracterului.” (Educație, p. 64)
7. El a unit ceea ce este trecător cu ceea ce este veșnic: „Dumnezeu a pus lucrurile acestei vieți la locul cuvenit, ca fiind secundare față de cele de interes veșnic; nu a trecut însă cu vederea importanța acestora.” (Educație, p. 65)
Ellen White conchide: „În prezența unui astfel de Învățător, cu o asemenea ocazie de educație divină, ar fi o nebunie să căutăm o educație despărțiți de El. […] Să ne întoarcem de la Izvorul de apă vie și să săpăm puțuri crăpate, care nu țin apa?” (Educație, p. 66)
Să acceptăm astăzi marile învățături ale lui Isus!
