Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui. (Psalmii 24:3-5)
Ascultă ediția audio aici.
Există o curioasă corespondență antagonică între cele opt fericiri rostite la începutul lucrării publice a lui Isus și cele opt „osândiri” rostite la adresa cărturarilor și a fariseilor. Prin fericiri, Hristos deschide drumul care duce în Împărăția cerurilor. Osândirile arată că fariseii și cărturarii îi îndepărtau pe oameni de acest drum (Matei 23:13,15). Fericirile înalță bunătatea și mila față de cei aflați în nevoie, pe când osândirile condamnă conducătorii poporului pentru felul în care se purtau cu văduvele, pentru că uitaseră dreptatea, mila și credința (Matei 23:14,23). Isus îi numește fericiți pe cei blânzi, pe cei care iubesc pacea și, din această cauză, suferă persecuție; în osândiri, Isus îi numește pe cărturari și farisei persecutori și asasini (Matei 23:34,35).
Fericirea celor cu inima curată își are și ea opusul în osândiri. Puritatea la care se referă Isus nu corespunde idealului imposibil de atins al unei inimi fără de păcat, pur și simplu fără înclinații lumești. Este vorba despre puritatea inimii sincere, fidele, care slujește lui Dumnezeu. Este inima omului care va urca în Locul Sfânt al lui Dumnezeu: „Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui” (Psalmii 24:4-5). Este tocmai opusul falsității ipocrite a cărturarilor și fariseilor, care curăță exteriorul paharului și al farfuriei, dar sunt plini de răpire și necumpătare pe dinăuntru (Matei 23:25).
Isus a declarat că cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu. Cum vor putea să Îl vadă? La fel ca în cazul celorlalte fericiri, aceste binecuvântări se împlinesc deja aici, jos, și își vor găsi plinătatea în veșnicie. Ellen White ne asigură că „numai când suntem ascunși în Hristos putem să vedem iubirea lui Dumnezeu. […] Prin credință, noi Îl vedem aici și acum. În experiența vieții noastre de toate zilele, putem să vedem bunătatea și milostivirea Sa în manifestarea purtării Sale de grijă. […] Cei curați cu inima trăiesc ca și cum s-ar afla chiar în prezența lui Dumnezeu, în timpul pe care El li-l îngăduie în lumea aceasta și Îl vor vedea față în față în viața viitoare, nemuritoare, așa cum Îl vedea și Adam când umbla și vorbea cu Dumnezeu în Eden” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 24, 25).
Să Îi cerem Domnului azi să ne curățească inima. El poate să ne transforme viața.
