Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. (Marcu 13:12-13)
Ascultă ediția audio aici.
Faptul că, de-a lungul secolelor, copiii lui Dumnezeu au fost persecutați constituie o dovadă în plus a marii lupte dintre Hristos și Satana. Deși pare paradoxal, această situație se va agrava în zilele din urmă, ca unul dintre semnele ce precedă sfârșitul. Cum să mai fie posibile persecuții într-o epocă a drepturilor și libertăților omului? Fapt sigur este că nu toate țările lumii se bucură de aceste privilegii și că intoleranța religioasă este pe cale să ia forme foarte diferite, în funcție de guvernul care se află la conducere. Din nefericire, mulți oameni continuă să moară din cauza conflictelor religioase. Se consideră că există trei zone principale unde înflorește intoleranța religioasă: în țările în care este bine înrădăcinat fundamentalismul islamic, în regiunile în care încă persistă regimuri totalitare cu tentă comunistă și în zonele marcate de naționalism etnic. Deși poate părea ciudat, creștinii sunt grupul religios cel mai persecutat și discriminat din lume. 75% dintre atentatele împotriva libertății religioase au ca țintă creștinii.
În cea de-a opta fericire, Hristos nu Se referă numai la cele zece mijloace de tortură cruntă prin care îi persecutau romanii pe creștini, la martirii medievali sau la metodele prin care Inchiziția îi obliga pe părinți să își denunțe copiii, pe frați să își denunțe frații, pe soți să se denunțe între ei. Hristos îi consideră fericiți și pe cei care vor trăi marea persecuție finală, care va preceda a doua Sa venire și instaurarea Împărăției cerurilor. Persecuție, opoziție, privare de libertate, poate moarte? Da, este posibil. Dar și fericire: sosirea momentului intrării în Împărăția cerului, brațele deschise ale Regelui, care ne așteaptă.
Există, totuși, un Dumnezeu în ceruri… când suferim din cauza intoleranței religioase și a persecuției, sub orice formă. În acele momente, El este alături de noi pentru a ne aminti că nimic nu ne poate despărți de dragostea Sa: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? […] Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:35,38-39).
Să nu cedăm! El rămâne alături de noi.
