Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14-16)
Ascultă ediția audio aici.
Predica de pe Munte a fost rostită de Isus pe versantul unui deal care forma un amfiteatru natural, ceea ce permitea mulțimii prezente să Îl audă. Ellen White spune că cei ce Îl ascultau pe Isus puteau să vadă cu ochii lor, doar întorcând capul, că ceea ce spunea Mesia era real, din moment ce soarele răsărise nu de mult și scălda casele în lumină.
„Voi sunteţi lumina lumii” este o propoziție surprinzătoare, deoarece Isus aplică în dreptul ucenicilor ceva ce, în sens absolut, îi revine numai Lui: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8:12). Așa că noi, ucenicii, nu putem reflecta altceva în afară de lumina lui Hristos. Și pentru a putea face lucrul acesta, trebuie să trăim având o legătură desăvârșită cu El. Apostolul Pavel le spune efesenilor: „Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii” (Efeseni 5:8). Ellen White afirmă și ea: „Omenirea nu are în sine nicio lumină. Despărțiți de Hristos, noi suntem ca o făclie neaprinsă. […] Noi nu avem nicio singură rază de strălucire pe care să o revărsăm în întunericul lumii. Dar când ne întoarcem spre Soarele Neprihănirii, când venim în atingere cu Hristos, tot sufletul se luminează de strălucirea feței Sale divine” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 33). Isus aduce o lămurire pertinentă: aceste „fapte bune” nu trebuie să fie o laudă a meritelor omenești, ci „să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”.
Care sunt faptele bune la care Se referă Isus aici? Ellen White răspunde: „Încercările suportate cu răbdare, binecuvântările primite cu recunoștință, ispitele biruite cu bărbăție, umilința, bunătatea, mila și dragostea, date pe față în chip natural, sunt luminile care strălucesc în caracter, în contrast cu întunericul inimii egoiste, în care lumina vieții n-a luminat niciodată” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 37).
Astăzi avem privilegiul să fim calea spre lumină în viața altor persoane. Să Îl acceptăm pe Domnul în viața noastră, astfel încât lumina Sa să strălucească prin faptele și cuvintele noastre pe tot parcursul zilei.
