Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. (Matei 5:17-18)
Ascultă ediția audio aici.
Nici doctrina, nici lucrarea lui Hristos nu aveau ca scop abrogarea legii lui Dumnezeu, ci mai degrabă împlinirea ei. Cum trebuie înțelese aceste cuvinte în contextul Predicii de pe Munte? La ce lege Se referă Isus? Ce înseamnă, în acest caz, a împlini legea?
Isus începe spunând: „Să nu credeți că…” El spune acest lucru din cauză că, în timpul Său, circula o anumită neînțelegere cu privire la Hristos și la lege, cum se întâmplă și astăzi cu cei care cred că, odată cu sosirea Evangheliei, Cele Zece Porunci nu mai sunt valabile. Verbul kataluein, tradus prin „a strica”, este foarte dur. Nu desemnează o respingere teoretică a legii, ci o activitate care duce la dispariția, la distrugerea ei, la eliberarea oamenilor de autoritatea ei și de ascultarea de ea. Dar despre ce lege vorbește Isus? Pare că se referă la întregul Pentateuh, considerat lege de iudaism, partea cu cea mai mare autoritate a Vechiului Testament. Toate poruncile citate de Isus în versetele care urmează sunt precepte cu caracter moral: nu vei ucide, nu vei comite adulter, nu îți vei lăsa soția, nu vei depune mărturie mincinoasă, nu te vei răzbuna, după dictonul „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, îți vei iubi aproapele etc. Fiecare dintre acestea corespund câte uneia dintre poruncile Decalogului.
Cât despre verbul „a împlini” (plerosai), se poate spune că este purtător al unui sens multiplu și complementar. Înseamnă, în primul rând, a păstra, a păzi, a asculta. Se poate traduce și prin a completa, a duce la deplina realizare. Mai înseamnă a-și manifesta spiritualitatea, adică a nu se conforma formalismului literei, ci spiritului legii. Verbul vrea să transmită și ideea de întruchipare, în primul rând în viața lui Isus, care „a fost o reprezentare vie a caracterului Legii lui Dumnezeu” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 41), precum și în inimile celor convertiți la noul legământ: „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor” (Evrei 8:10).
Isus spune despre lege, astfel înțeleasă și înălțată, că „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din ea înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”. A proclamat, în mod solemn, caracterul neschimbător al legii, valabilitatea și autoritatea ei până în ultima clipă a existenței acestei lumi.
Să Îl lăsăm pe Isus să intre în viața noastră. Astfel, scopul existenței legii se va împlini și în noi.
