Cronica unei morți uitate

Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. (Matei 10:29-31)

Ascultă ediția audio aici.

De același autor

Cultura violenței

În zilele noastre, țările se clasifică în funcție de produsul intern brut (PIB), de salariul mediu, de nivelul de educație al cetățenilor, de gradul de respectare a drepturilor omului și de nivelul de siguranță al populației. După unele criterii, Elveția figurează pe primul loc în clasamentul celor mai civilizate state. Documentarul Cronica unei morți uitate, de Pierre Morath, retransmis de televiziunea elvețiană pe 16 ianuarie 2013, provoacă stupoare și rușine. Filmul povestește cum un bărbat de 53 de ani, Michel Christen, a murit în ianuarie 2003, în apartamentul său din cartierul Acacias, Geneva, iar cadavrul a rămas acolo până în mai 2005. După cercetări care au durat mai mulți ani, producătorul documentarului a reluat știrea și a pus degetul pe rana populației geneveze. Cum e posibil ca, timp de 28 de luni, moartea acestui cetățean, de profesie coșar, pompier voluntar, vecin al locuitorilor aceluiași imobil, tată, prieten, să treacă neobservată? Pierre Morath explică: „Povestea lui este o coborâre în infern. O rană îl împiedică să meargă la lucru. Singur în garsoniera lui, se cufundă în beție, se ceartă cu familia, pe care o pierde în cele din urmă, zace într-o mizerie psihică și socială.” Societatea opulentă nu vrea să știe nimic despre acești morți uitați, probabil pentru că ei îi descoperă mizeria umană care se ascunde în spatele dezvoltării și bunăstării. Dar realitatea nu poate fi nici cosmetizată și nici trecută sub tăcere: în Elveția, poliția descoperă lunar, în medie, patru morți uitați, iar în Franța s-a descoperit un cadavru uitat de șaptesprezece ani într-o casă din Lille!

Putem să reflectăm la drama relațiilor dintre oamenii din ziua de azi. Dar Dumnezeu nu ne uită: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip” (Isaia 49:15).

Textul de astăzi spune că nicio vrăbiuță „nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru”, în ciuda faptului că e atât de insignifiantă. Credincioșilor, Dumnezeu le promite același lucru: nu ne va uita niciun moment. Din locuința Sa din ceruri, veghează asupra fiecărui pas pe care îl facem pentru a ne arăta care este cea mai bună cale de urmat.

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Cronica unei morți uitate - Devoțional zilnic. Credincioșilor, Dumnezeu le promite același lucru: nu ne va uita niciun moment. Din locuința Sa din ceruri, veghează asupra fiecărui pas pe care îl facem pentru a ne arăta care este cea mai bună cale de urmat. pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.