Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră! Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1:15-16)
Ascultă ediția audio aici.
După ce ne-am apropiat de Dumnezeu ca de Tatăl nostru care este în ceruri, nu ne-am fi gândit vreodată să Îi cerem ca primă rugăminte: „Sfințească-Se Numele Tău.” Ce vrea să ne învețe Isus cu această primă cerere din rugăciunea-model?
În rugăciunea preoțească, Isus spune: „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume” (Ioan 17:6). Pavel, la rândul său, ne adresează următorul avertisment: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus (Coloseni 3:17). Ca popor al lui Dumnezeu, ducem Numele lui Dumnezeu înaintea oamenilor, ca lumea să cunoască sfințenia, adevărul, dreptatea Sa, prin mărturia noastră. Numele Lui este strâns legat de viața noastră. Prima cerere din „Tatăl nostru” presupune, așadar, eliminarea oricărei înălțări omenești, a oricărui merit uman, și sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Conform apostolului Petru, pe drumul mântuirii nu ne putem încrede în niciun alt nume în afară de Cel al lui Isus Hristos: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele 4:12).
Sfințirea Numelui lui Dumnezeu înseamnă că niciodată nu va fi folosit pentru a acoperi nelegiuiri sau nedreptăți. Dumnezeu ne-a poruncit: „Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău” (Exodul 20:7) și El nu poate vedea nedreptatea și minciuna, urăște violența, nu suportă ca cea mai neînsemnată dintre creaturile Sale să fie năpăstuită și să îi fie încălcate drepturile și vrea ca lumea, privind spre biserică, să își poată da seama cine este El.
Mai mult de 400 000 de persoane vizitează în fiecare an Catedrala Santa Maria de Leon (1205–1301), Spania, numită Pulchra Leonina, pentru a admira cei 1 805 m² de minunate vitralii medievale, care fac ca zidurile să fie cele mai simple cu putință, iar interiorul bisericii să aibă un spectru luminos inegalabil. Într-o zi, o învățătoare de la școala publică a întrebat-o pe o elevă dacă poate să le explice colegilor ce este acela un sfânt. Fetița, care văzuse cu siguranță minunatele vitralii ale catedralei, decorate cu figuri policrome și strălucitoare, a spus: „Un sfânt este un om făcut din cioburi de sticlă, colorate și prinse laolaltă în plumb, prin care trece lumina cerului.”
Să arătăm lumii astăzi, prin viața noastră, că Dumnezeu este dragoste.
