Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: «Uite-o aici!» sau: «Uite-o acolo!» Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:20-21)
Ascultă ediția audio aici.
Toate literaturile lumii și-au amintit cu nostalgie de paradisul pierdut și au așteptat cu ardoare restabilirea epocii de aur. Visul, aspirația supremă a omenirii, trebuia să readucă lumii pacea, bucuria veșnică, bunăstarea și fericirea tuturor. Traducând din poetul latin Ovidiu, Miguel de Cervantes descrie, în Don Quijote de la Mancha, această lume ideală a trecutului și a viitorului: „Fericită epocă […] și veacuri fericite, numite de cei din vechime epoca de aur […], pentru că, pe atunci, muritorii nu cunoșteau cele două cuvinte, al meu și al tău! Toate lucrurile erau de obște în acel sfânt veac. […] Totul era, pe atunci, pace, prietenie, armonie. […] Nu exista niciun fel de fraudă, de minciună, de răutate care să se amestece cu sinceritatea și buna-credință. Nu se auzea altceva decât vocea dreptății, fără ca cea a favorului sau a interesului, care acum o sufocă și o subjugă, să fi îndrăznit să o tulbure” (Don Quijote de la Mancha, cap. XI, traducere liberă după Louis Viardot, 1836, vol. 1, pp. 154–155).
Ce este Împărăția lui Dumnezeu și, dacă este deja printre noi, de ce trebuie să facă obiectul cererii noastre și să constituie speranța rugăciunilor noastre? Pentru majoritatea oamenilor, Împărăția lui Dumnezeu este o stare superioară la care se ajunge treptat, cu sau fără ajutorul lui Dumnezeu. Dar pentru creștini, Împărăția lui Dumnezeu corespunde lui Isus Hristos, venit de la Tatăl în această lume, cu toată puterea harului mântuitor.
Astăzi, Împărăția lui Dumnezeu este invizibilă. Instaurarea definitivă a Împărăției Sale pe pământ este o imensă speranță, speranța revenirii Sale. Când cerem „vie Împărăția Ta”, cerem ca Isus Hristos să revină, nu în mod spiritual, în inima noastră, pentru că asta face deja prin Duhul Sfânt. Nu cerem să vină așa cum a făcut-o deja, dezbrăcându-Se de divinitate. Ci să revină ca Rege, în slavă, ca Domn Atotputernic, ca Judecător al întregului pământ.
Când cerem: „Vie Împărăția Ta”, nu cerem o epocă de aur făurită de oameni, nici pe cea din reveriile poeților, ci minunile Împărăției pe care ne-a promis-o Isus, sfârșitul și renunțarea sinceră la toate micile împărății pe care le-am instaurat în viața noastră. Putem să începem de astăzi să trăim cerul pe pământ. Să fim deciși în a face această alegere!
