Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?” (Matei 18:32-33)
Ascultă ediția audio aici.
Aveam abia vreo doisprezece ani, dar eram foarte curios să știu cum funcționează biserica protestantă pe care o frecventa de câteva luni fratele meu, Adolf. Îmi doream mult de tot să îl însoțesc, însă el considera că eram prea mic. Dar am așteptat și, într-o zi, momentul potrivit a venit. Fratele meu urma să participe la o piesă de teatru în biserica lui, avea rolul de rege și am cerut să îl însoțesc. A acceptat și așa am intrat pentru prima dată în contact cu Biserica Adventistă din Zaragoza. M-au întâmpinat câțiva tineri de vârsta mea și s-au purtat atât de bine cu mine, încât am decis că nu voi pierde acele prietenii, pe care le-am păstrat chiar și șaizeci de ani mai târziu.
Piesa de teatru despre care am amintit era o adaptare a parabolei robului nemilos. Nu înțelesesem niciodată povestea aceasta și am fost foarte impresionat. Regele avea un datornic care îi datora o avere imensă. Cum omul nu putea să o restituie, regele i-a șters datoria. Celui iertat, un alt rob îi datora o sumă mică. Pentru că nu a putut s-o plătească, creditorul lui l-a aruncat în închisoare. Regele a auzit, s-a supărat foarte tare din cauza aceasta și a decis, în cele din urmă, să nu-i mai anuleze datoria robului nemilos. Așa că, depinde iertarea divină de iertarea noastră?
Iertarea înseamnă mai mult decât o conștiință liniștită. Iertarea divină ne determină să ne implicăm, nu poate fi nicio secundă inactivă, nu poate să fie în mine fără să treacă pe la fratele meu. Nu putem să cerem: „Iartă-ne greșelile noastre” fără să adăugăm imediat „și dă-ne harul de a ierta cum ierți Tu”. Personal, nu înțeleg și nici nu cred în implorarea iertării dacă ea nu scoate din inima mea ura și resentimentul.
Această cerere din Rugăciunea Tatăl nostru este, fără îndoială, cea mai importantă pentru noi înșine, pentru iertarea noastră, dar aici este vorba, în același timp, și de o mare exigență, pentru că ne obligă să fim consecvenţi și să îi iertăm și noi pe cei care ne greșesc.
Astăzi este timpul să iertăm și să trăim fără ranchiună. Nu amânați!
