Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. (1 Corinteni 10:13)
Ascultă ediția audio aici.
Înainte de a ști ce vrea Hristos să spună mai exact prin această cerere din „Tatăl nostru”, trebuie să înțelegem semnificația a doi termeni: verbul eisenegkes, tradus în mod obișnuit prin „a pune”, „a induce”, poate însemna și „a lăsa să cadă” și substantivul peirasmon, tradus prin „tentație”, și care înseamnă, la origine, „încercare”.
Prin urmare, o traducere corectă a frazei ar fi: „Nu ne lăsa să cădem în încercare.” Astfel tradus, textul este în acord cu Iacov 1:13: „Nimeni, când este pus la încercare, să nu zică: «Sunt pus la încercare de Dumnezeu.» Căci Dumnezeu nu poate fi pus la încercare ca să facă rău şi El Însuşi nu pune la încercare pe nimeni.” Deși este adevărat că nu Dumnezeu este cel care ne pune la încercare, în același timp, nimic nu scapă de sub controlul voinței divine. „Nu ne lăsa să cădem în încercare” înseamnă, așadar, că recunoaștem conducerea lui Dumnezeu în viața noastră. Ellen White spune: „Dar, deși nu trebuie să ne descurajăm din cauza încercării, oricât de amară ar fi ea, noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să nu ne lase să fim duși acolo unde am fi târâți departe de El, din cauza dorințelor propriilor noastre inimi rele. Înălțând rugăciunea pe care ne-a dat-o Domnul, ne predăm inimile spre a fi călăuzite de Dumnezeu, cerându-I să ne conducă pe căi sigure” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 87).
Până când va veni Împărăția lui Dumnezeu, vom trăi într-o lume a tentațiilor și încercărilor. Prin această cerere, Dumnezeu vrea ca noi să nu uităm realitatea lumii în care trăim. Suntem ispitiți prin tot ceea ce este contrar voinței lui Dumnezeu: prin puterea întunericului, minciunii și violenței; prin puterea urii, bolii și suferinței; suntem ispitiți prin puterea nedreptății. Toate acestea pun la încercare credința noastră în bunătatea și suveranitatea lui Dumnezeu. Dar și prosperitatea, pacea și liniștea se pot transforma într-o ispită periculoasă, nu pentru că ne incită la îndoială, ci pentru că ne pot face să-L uităm pe Dumnezeu. Pentru ispititor, ar fi o victorie dacă ar reuși să ne aducă într-o stare în care să nu avem nevoie să veghem sau să luptăm cu ispita.
Prin expresia „nu ne duce pe noi în ispită”, arătăm că putem avea încredere. Dumnezeu este la volanul vieții noastre și El „nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Astăzi, să nu cedăm tentației. Isus ne va ajuta.
