Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine. (Ioan 14:30)
Ascultă ediția audio aici.
Cuvântul grecesc poneron este folosit atât pentru a desemna răul, în general, cât și pentru a desemna pe cel rău. Deși această cerere, „izbăvește-ne de cel rău”, este legată de cea precedentă din „Tatăl nostru”, ea are un sens mult mai larg.
În primul rând, Îi cerem lui Dumnezeu să controleze încercările prin care trecem; de această dată, Îi cerem să ne scape de cel rău. Nu Îi putem cere lui Dumnezeu să ne ferească în totalitate de micile încercări pentru că, adesea, ele fac parte din pedagogia de care Cerul se folosește pentru formarea caracterului nostru. Dumnezeu permite astfel de încercări pentru a ne ajuta să ne încredem pe deplin în El. Dar cererea despre care vorbim aici se referă la eliberarea de ispita majoră, de amenințarea care nu implică doar un pericol trecător sau o înclinație de moment, ci căderea totală, adică de sub stăpânirea ilegitimă, incomprehensibilă și inexplicabilă a celui numit de Scripturi Satana. Creaturi umane fiind, nu avem nicio putere împotriva lui, nicio apărare față de puterea sa. Dumnezeu este superior celui rău; noi, nu. Și știm că acolo unde nu este Dumnezeu și acolo unde Domnul lipsește, domnește celălalt, care câștigă și le promite victimelor sale: „Veți fi ca zeii.”
Nu este vorba de o simplă eliberare. Seducţia diavolească ne împiedică să vedem că suntem sclavii lui, că suntem sub dominația lui. Cel mai mare pericol pentru un copil al lui Dumnezeu stă în a face față unei situații în care influența spiritului lumii și căile ocolite ale celui rău sunt imperceptibile, unei situații în care putem cu ușurință să confundăm valorile creștine cu cele pământești. Marea ispită constă în a ne determina să fim mândri de propria umilință, să ne ignorăm adevărata condiție spirituală.
Eliberarea noastră de cel rău este deja asigurată și împlinită. Nu este vorba de o posibilitate sau de o conjunctură, ci de un fapt. Este darul Celui care a venit în lume, ne-a luat locul, a rezistat ispitei și l-a biruit pe Diavol. Dumnezeu nu intervine din înălțimea puterii Sale infinite, ci din adâncul slăbiciunii omenești. Eliberarea nu constă într-o iluminare divină care îl trăsnește pe Satana, ci în viața pe care Dumnezeu a trăit-o pentru noi, prin Fiul Său, pe acest pământ, în existența terestră a lui Isus. Asupra Lui, forțele răului nu au avut niciun fel de putere, așa cum spune apostolul Pavel: „În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15).
Nu este obligatoriu ca Satana să ne guverneze viața. Isus ne poate elibera astăzi.
